Hai la Hermitage

Am făcut o vizită virtuală acum câteva luni de zile la Muzeul Hermitage din Sankt Petersburg ca să îmi văd pictura preferată – “Danae” de Rembrandt (1606 – 1669). Iată un link către o versiune mai mare – aici. Hermitage este cel mai mare şi cuprinzător muzeu din Rusia şi poate cel mai mare din lume. Oricum, e acolo, lângă Luvru şi Metropolitan din NY. Cert este că site-ul este foarte tare, frate!

“Danae” (1643) este un tablou cu o istorie un pic mai specială. Început de Rembrandt cu corpul soţiei ca model când aceasta trăia, a fost terminat cu chipul amantei sale, după moartea soţiei. De aceea pictorul a avut “meciuri” serioase cu familia fostei soţii. În 1985 un bolnav psihic a stropit pictura cu acid sulfuric şi a tăiat-o cu un cuţit. A fost însă recuperată de cei mai buni restauratori din lume şi readusă publicului în 1997 cu maxime măsuri de siguranţă.

Practic, vizita virtuală este realizată atât de bine pe site, încât chiar am avut câteva clipe senzaţia că sunt acolo. Probabil că nu voi ajunge vreodată în Sankt Petersburg, dar dacî se întâmplă, vreo 2-3 zile stau numai în Hermitage. Până atunci însă, îl voi vizita virtual.

Ajutor

Am citit un articol zilele trecute pe hotnews.ro care mi-a atras atenţia. Este, de fapt, vorba despre un interviu cu un “luptător” pentru drepturile animalelor (Victor Watkins) venit tocmai din Ţara Galilor pentru a apăra urşii pe care românii nu sunt în stare să îi apere, nu vor, nu pot, nu le place, etc. Aceasta mi se pare o problemă destul serioasă pentru noi, dar, oricât am conştientiza, nu facem nimic. De ce? Pentru că nu putem face nimic. Dar nu este aşa. O să vedem la sfârşitul post-ului că putem. Până atunci însă, hai să privim un film misterios din punctul meu de vedere:

De ce am catalogat filmul de faţă “misterios”? Pentru că nu îţi dai seama care sunt de fapt animalele. Cu toate acestea, reuşeşti să îţi dai seama în cele din urmă. O asemenea cruzime este caracteristică doar oamenilor, nu şi animalelor. Animalele îşi vânează victimele, oamenii le torturează.

Indiferenţa faţă de violenţă este însă la fel de rea ca şi violenţa. Să nu ne lăsăm scufundaţi în această stare şi să fim un pic mai mult decât nişte observatori compasivi.

Soluţia? Accesaţi acest site şi căutaţi informaţii legate de “prevederea 2%”. O găsiţi la rubrica “implică-te”. Despre ce este vorba? Despre o simplă cerere de schimbare a buzunarului în care se varsă impozitul dumneavoastră. În loc să îl oferim “statului”, putem să sprijinim orice altă organizaţie. De ce nu una ecologică? Că şi-aşa nu facem nimic. Aşa că, vă rog, împrăştiaţi acest link pe unde puteţi dacă filmul de sus v-a trezit vreun sentiment. Urşii noştri nu o duc prea departe de cei de mai sus. Sunt închişi, hrăniţi prost, hăituiţi, vânaţi excesiv…

Acţiunea este cea mai bună soluţie în astfel de cazuri. Hai să ne schimbăm puţin. Parcă ne vrem europeni, din câte îmi amintesc eu. Strigătul din titlu e al unui prieten urs care îmi spune că nu merge prea bine treaba.