Bani vs. libertate în presa românească: And the winner is…

Am fost ieri, 10 mai (ora 16:00) la dezbaterea „Transparenţa surselor de finanţare în presă” organizată în cadrul „Serilor FJSC”, aşa cum v-am promis. Tot cum v-am promis, am adus şi ceva impresii de acolo. Ştiu că e un post foartre lung, dar sunt lucruri prin care putem înţelege un pic mai bine lumea în care trăim, spuse de unii dintre oamenii care au decizii.

În primul rând, trebuie să înţelegem o realitate extrem de simplă a sistemului media (pur consumerist):

Orice instituţie de presă este o instituţie de profit, care costă bani mulţi şi trăieşte din publicul pe care îl vinde companiilor care difuzează reclame. Presa vinde public (spaţiu de transmisie, spaţiu de tipărire) targetat de companiile care vor să vândă produse şi servicii, dar vinde (publicului) şi produsul mediatic în sine. De aceea, presa („liberă”, adică capitalistă) va fi întotdeauna dependentă de publicitate, deci de factorul economic. Factorul economic este căsătorit de la începutul civilizaţiei umane cu factorul politic, deci presa nu poate fi „independentă” în adevăratul sens al cuvântului niciodată. Industria media este supusă constant presiunilor venite din partea publicului, politicului, economicului. Cam ăsta ar fi, hiper pe scurt, sistemul mass-media.

Actori:

1. Ralu Filip (R.F.) – preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului (C.N.A.)

2. Ioana Avădani (I.A.) – directorul Centrului pentru Jurnalism Independent

3. Dan Diaconescu (D.D.) – realizator OTV

Teme abordate:

- relaţia dintre patroni / proprietari şi instituţia de presă

- libertatea editorială în relaţie cu factorul determinant al funcţionării instituţiei de presă – economia (seamănă cu ce am spus mai sus, dar nu este acelaşi lucru)

- transparenţa surselor de finanţare a unei instituţii de presă

Date oferite de invitaţi:

- piaţa medie de publicitate lunară în România – 20 – 25 milioane EURO (R.F.)

- o mare parte dintre instituţiile de presă din România sunt înregistrate fiscal în Elveţia, Cipru, Antilele Olandeze. De ce? Pentru că patronii fug de impozitele de aici, pentru că nu vor să existe conexiuni evidente între instituţia de presă şi proprietari (I.A.)

- majoritatea instituţiilor / trusturilor de presă figurează în hârtii ca proprietăţi ale unor interpuşi, nu ale adevăraţilor patroni (PRO TV deţinut de o firmă americană, trustul Realitatea deţinut de un anume „Vitalie Dobândă”, trustul Intact, adică Antena 1, 2, 3 deţinute de fiica lui Dan Voiculescu, OTV deţinut de „nişte prieteni” ai domnului Dan Diaconescu după afirmaţiile dânsului) (I.A.)

- banii din publicitate sunt insuficienţi pentru industria mediatică din ce în ce mai costisitoare (aceste sume au crescut, însă mai degrabă în avantajul grupurilor de interese formate de agenţiile mari de presă, nu al instituţiilor de presă) (D.D.)

- orice afacere media (instituţie de presă) este deţinută de unul sau mai mulţi proprietari care au afaceri adiacente – aceasta este o constantă în presa românească (I.A.)

- în contractele de angajare a jurnaliştilor la o companie media se stipulează clauze prin care acestora li se intrezice să investigheze firmele patronului respectiv şi pe ale „partenerilor” acestuia (I.A.)

- transparenţa surselor de finanţare merge mână în mână cu independenţa politică şi economică, unica sursă de câştig a unei instituţii de presă comerciale corecte fiind publicitatea – cum în România piaţa publicitară este szbdezvoltată, posturile TV trebuie să strângă bani şi din alte surse. PRO TV – 10 milioane EURO pe lună profit, OTV – 200.000 EURO (D.D.)

Some new info (cel puţin pentru mine)

PRO TV avea o datorie de 40 – 60 de milioane EURO în perioada guvernării Năstase. De aici şi aservirea faţă de putere. După intrarea Alianţei D.A., datoria a fost „recuperată” de PRO TV prin propriile sale puteri financiare: eficientizare prin reducerea cheltuielilor şi ridicarea veniturilor. Sună bine şi simplu, nu?

Una dintre poziţiile C.N.A.: Presa din România este independentă şi nu este presată politic (implicit economic), aflându-ne în prezent într-o situaţie de echilibru şi simplul fapt că ştim cine sunt patronii (mogulii) trusturilor media este un mare pas în faţă! Ehh na!OTV nu ia bani de la domnul George Becali pentru a îl difuza. Mai mult, acesta apare „foarte rar” pe post, conform domnului Dan Diaconescu. Acesta (din ce ne-a lăsat să înţelegem) îşi face grila de emisiune (nu se poate spune de programe) în funcţie de punctele de rating pe care le poate obţine, adică în funcţie de publicitatea încasată în urma invitării unui „om de rating”. Vezi Vadim, Becali, Lorin Fortuna, etc. J

Cei ce se apucă de o afacere media în România o fac din trei motive:

- ca să obţină avantaje politice prin puterea media (vezi Felix Motanul)

- ca să facă bani (vezi Dan Diaconescu)

- ca să scape de închisoare (vezi SOV)

Mogul de presă = proprietar de instituţie media care încearcă să obţină avantaje economice sau / şi politice prin intermediul acesteia . (I.A.)

Impresii personale:

Înţepăturile dintre Ralu Filip şi Dan Diaconescu au făcut deliciul publicului. Acestea au mers însă mai mult dinspre primul către al doilea. Este însă un fapt ce l-a dezavantajat pe domnul Ralu Filip, care nu ar trebui să facă „caterincă” de unul dintre partenerii şi clienţii săi de pe piaţa audiovizualului în faţa studenţilor de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Aşa că este o bilă neagră pentru dânsul, nu pentru Diaconescu.

Acesta din urmă m-a surprins prin calmitate, coerenţă şi gândire argumentată. Se pare că mitul se confirmă. Dan Diaconescu chiar este deştept. Pentru că ştie să facă bani. Pentru că ştie să stea la cutie. Pentru că are o viziune realistă, pragmatică asupra sistemului. Pentru că are „balls”. Nu mă înţelegeţi greşit. OTV este o mizerie totală. Dar trebuie admirată agilitatea cu care Diaconescu s-a adaptat în acest sistem cameleonic, dominat de rechini mari şi răi.

Centrul pentru Jurnalism Independent demarează multe programe interesante, printre care şi o campanie recentă de conştientizare a publicului faţă de crediblitatea dubitabilă a presei româneşti. Ioana Avădani este reprezentantul principal al Centrului şi pot să spun că este… (ca să folosesc o expresie cool)… foarte tare, frate! Argumente, coerenţă, viziune realistă, diplomaţie, experienţă. Tot ce vrei. A reuşit să ţină discuţia on the right track şi să fie echidistantă, oferind răspunsuri clare şi cuprinzătoare.Sper ca Centrul pentru Jurnalism Independent să crească cât mai mult pentru că acolo chiar îţi poţi forma păreri pertinente în condiţiile în care cei angajaţi sunt plătiţi din străinătate, deci nu au niciun fel de parti-pris. Iarăşi de menţionat este publicaţia studenţească „The Bullet” (la care am activat cu mândrie şi eu – iulie – decembrie 2006).

Urmează:

- 11 mai (astăzi – 19:00) – dezbatere despre intruziunea presei în viaţa privată – invitat: Petre Roman

- 25 mai – dezbatere despre libera exprimare – invitaţi: Paraziţii, Mircea Toma, etc

Ambele sunt organizate de Asociaţia Consumatorilor de Media şi au loc în Club A (Bucureşti). La ambele sunteţi invitaţi dacă nu aveţi ce face pe acasă. Cum fac eu. :))