Am participat astăzi la un set de conferinţe organizate de grupa mea în cadrul şcolii, ca temă pentru seminarul de “Comunicare cu Presa”. Fiecare echipă (de doi sau trei oameni) a avut de pregătit o conferinţă de presă pe teme diverse, asumându-şi rolurile reprezentanţilor oficiali ai companiilor respective şi al PR-iştilor companiilor. Publicul (adică restul grupei) a fost compus din jurnalişti. Clienţii:
- Mc’Donalds – lansare Big Tasty
- Coca-Cola – lansare Coca-Cola Zero
- Ministerul Educaţiei – lansare campanie anti-obezitate
- Colegiul Medicilor din România – acuzarea Mc’Donalds pentru alimente toxice
- F.C. Steaua – transferul unui jucător de fotbal
- Primăria sectorului 3 – lansarea programului de recondiţionare a zonei Lipscani
- Apple România – lansarea iPhone (noi)
- McCann Ericsson România – lansarea programului “Creative Mentorship”
Noi (eu şi colega mea Alina) am fost primii care am simulat o conferinţă de presă – lansarea iPhone (telefonul-iPod ce urmează să apară în iunie 2007 în S.U.A.). Eu – Product Manager – am vorbit despre partea tehnică şi despre ce poate face noul iPhone (care apropo va fi bestial – aflaţi aici mai multe – wikipedia-iPhone). Având în vedere că am printat dosarul de presă cu douăzeci de minute înainte să începem şi că am apucat să citim textul maxim o dată, ne-am descurcat rezonabil – zic eu. Am reuşit să răspundem şi la întrebări şi am poziţionat lansarea fictivă într-o manieră cât mai realistă, ancorată în predicţii şi declaraţii deja făcute.
După ce m-am achitat de rolul de Product Manager citind prea mult în foaie, dar fiind relaxat şi zâmbitor, ca orice oficial Apple sigur pe el datorită salariului, am trecut în public – adică în postura de jurnalist – aşa cum fuseseră până atunci şi restul colegilor mei. Au urmat la pupitru reprezentanţii:
1. Colegiului Medicilor din România – atitudine echilibrată, stăpâni pe răspunsuri, prea multe detalii medicale. Per total, o prestaţie bună. *bonus: realizare scenică inspirată – un hamburger injectat cu trei seringi şi trei mere – sugerând astfel toxinele injectate în mâncarea Mc’Donalds în opoziţie cu o alimentaţie sănătoasă.
NOTA 8
2. Mc’Donalds – apelul la ajutorul tehnic (laptop) s-a dovedit neinspirat, deoarece ni s-a explicat un clip care trebuia vizionat, născându-se astfel un moment de confuzie în timpul conferinţei. Puşi în dificultate destul de uşor de anumite întrebări. Nu m-au convins să cumpăr Big Tasty, dar au avut o prestaţie generală rezonabilă. *minus: pierdere de timp cu vizionarea unei reclame la Big Tasty – element neinspirat pentru o conferinţă de presă.
NOTA 7
3. F.C. Steaua – discurs foarte potrivit pentru jurnaliştii de gen (sportiv), adaptat la cerinţele ritualului tipic de anunţare a unui transfer, cu uşoare sclipiri de inspiraţie pe parcurs. Tentaţia de a nu râde i-a pândit însă tot timpul şi, în final, “jucătorul transferat” a gafat destul de grav, confundând echipa de la care venise (FC Lens) cu una cu nume asemănător (FC Nantes). *minus: uşoare confuzii la nivel de exprimare, apogeul fiind confuzia din final, care a detonat pur şi simplu atmosfera, fiind un exemplu de “aşa NU” într-un caz real.
NOTA 6
4. Ministerul Educaţiei – prezentare uşor înţepenită (pe alocuri incoerenţă a programului clar prezentat, dar închegată şi susţinută vizual. Au demonstrat abilitatea de a prezenta extrem de multe date în foarte puţin timp şi au răspuns inspirat la întrebări. Se putea, totuşi, un pic mai relaxat şi mai clar. *bonus pentru sinergia prezentatorilor şi pentru comunicarea cu jurnaliştii.
NOTA 9
5. Coca-Cola România – argumentare subţire a lansării produsului (nedocumentare şi nesincronizare în mai multe părţi ale prezentării). Grad de persuasivitate scăzut, atitudine agresivă faţă de întrebările jurnaliştilor, explicaţii neclare. Singurul punct forte a fost că ne-au dat Cola înainte de prezentare. :) (adică au făcut protocol – ceea ce nimeni nu a mai făcut) *minus: la o întrebare s-a răspuns fără să se înţeleagă întrebarea, cauzând astfel un răspuns-gafă de proporţii considerabile.
NOTA 5
6. McCann Ericsson România – având în vedere că prezentarea făcută exista deja şi că era destinată studenţilor, deşi eram la o conferinţă de presă cu jurnaliştii, nu ştiu dacă se poate nota în vreun fel. Dar îmi voi respecta colegii în aceeaşi manieră ca şi până acum şi voi fi sincer. Prezentarea a fost OK în general, deşi proporţia de cuvinte între vorbitori a fost de 90 % – 10 % în favoarea unuia dintre ei, deci celălalt nu a spus mai nimic. Carisma a compensat totuşi şi trebuie să remarcăm fluenţa şi coerenţa prezentării. Cu toate acestea, răspunsurile la întrebările nu au reuşit să clarifice foarte multe lucruri şi mie nu mi s-au părut punctuale. *minus: repet faptul că avem de a face cu o prezentare “împrumutată”, folosită deja pentru un public compus din studenţi, nu jurnalişti.
NOTA 5
7. Primăria sectorului 3 - prezentare coerentă, liniară, interesantă. Mai ales partea arhitectului care a prezentat proiectele de lucru pentru zona Lipscani. Unul sau două momente de nesincronizare destul de usturătoare, precum şi alunecări neinspirate la unele dintre întrebările jurnaliştilor. În general, totuşi, o prestaţie onorabilă la care nu am foarte multe să reproşez. *bonus şi minus: pe “Domnul primar” îl chema Mihaela, fapt ce a făcut deliciul asistenţei. Deci bonus pentru super-funny şi minus pentru gafă.
NOTA 8
În general, astăzi a fost un exerciţiu excelent (cum nu prea des se întâmplă) de practică în comunicare, oferindu-ne ocazia să observăm ambele baricade ale comunicării – din poziţia PR-ului, dar şi din poziţia jurnalistului. Trebuie să mărturisesc că dacă rolul de Product Manager mi-a plăcut cât de cât, a fost delicios să îmi “mitraliez” colegii cu întrebări incomode, inventate, care să îi pună în dificultate. Vă daţi seama ce fac în realitate dacă merg la o conferinţă? :)
**Mă voi retrage în umilele mele încăperi şi îmi voi invita colegii să aprecieze pe blog prestaţia echipei mele, pe care eu personal aş nota-o undeva la 8 – 9. Vă rog însă neapărat să argumentaţi! :)
Mira 14:06 p05 on mai 15, 2007 Permalink
Domne, apropo de nota pe care ai da-o pt evolutia voastra. Ba nu, apropo d a noastra…eu ne-as fi dat 10-11, pe undeva pe-acolo. Vorbim doar de copii muncitori.
Acum revenind la conferinta voastra, a fost ok si tin sa spun pe aceasta cale ca mi-a placut mult d tot prezentarea Alinei. Putin teatrala si prea multa reclama produsului, dar f coerenta si bine enuntata. Semiotica teatrului…
Cat despre cealalta jumatate a echipei, cam prea multe detalii tehnice care mergeau bagate intr-un comunicat d presa. La o conferinta sunt ceva mai greu de asimilat. In rest foarte nice, i liked :D
=>Nota 8 plus.
cezar 14:06 p05 on mai 16, 2007 Permalink
Bravo, ma!! tu in loc sa le mai ridici mingea la fileu din cand in cand, te-ai gandit ca e mai bine sa cauti cele mai naspa intrebari si sa-i bagi sub masa :| urat din partea ta (si a voastra) daca asa ai facut. Nu da foarte bine pe caseta sa stai 5 secunde sa te gandesti la ce ai putea raspunde unei intrebari-capcana!! Sau sa incerci sa raspunzi repede si sa te balbai…
Nota 4 pentru fair-play!! desi poate cu Buhanita merge :D
Goriulian 14:06 p05 on mai 16, 2007 Permalink
@ mira – Bai 10 e doar pt profi, iar 11 pentru practicieni. Deci… :) Nu. Si pe mine m-au plictisit detaliile tehnice cand le-am rezumat, dar cred ca jurnalistii vizati erau mai ales cei de la publicatiile de profil sau cei de la departamentele de profil. :) Oricum, multumesc pentru nota. :)
@ cezar – Nu voi ridica in viata mea mingi la fileu. Mai bine tac. Iar acolo tocmai asta era si ideea – sa fii jurnalist incomod. Daca la voi s-au ridicat mingi la fileu, imi pare rau, dar cred ca ati inteles gresit exercitiul. Ca se pune nota pe el? Putin imi pasa! Ideea e sa inveti ceva si sa te obsinuiesti ca PR-ist cu jurnalisti infecti, iar ca jurnalist cu PR-isti alunecosi. Deci… my friend, poate nota 10 pt fair-play ca le-am oferit ocazia sa isi foloseasca creativitatea si sa demonstreze ca pot fi strapani pe ei.
Tu crezi ca profii nu s-ar prinde daca ridici mingi la fileu? Oricum, daca sunt profii buni care credem noi ca sunt, o sa aprecieze mai mult o reactie potrivita intr-o situatie incomoda, in loc de o reactie standard intr-o situatie standard. In fine… :) Fiecare vede profesionalismul cum si pana unde vrea. Eu il vad si la un seminar de conferinte la facultate. :)
cezar 14:06 p05 on mai 16, 2007 Permalink
ce sa-ti povestesc… tu nu vei ridica in viata ta mingi la fileu (asta e din seria “eu nu voi bate niciodata covoare”). o sa ridici, stai linistit… nu intotdeauna depinde de tine.
ideea era sa SIMULAM o conferinta de cacat pe care iti iei nota. eu ma refeream la intrebari care sa le permita colegilor tai sa se scoata onorabil din situatie, nu la aberatii de genul: “cum spuneati ca va numiti si ce functie aveti??”.
nu zic ca n-a fost folositoare (pt cei care vor PR sau jurnalism, atentie) insa nu cred ca e cazul sa-ti incui niste colegi doar pentru ca vrei tu sa arati ca esti bun de jurnalist/pr-irst. si chiar ma indoiesc ca ai invatat foarte multe dintr-o simulare de 15 minute.
in fine… fiecare a inteles ce a vrut din exercitiul asta.
Goriulian 14:06 p05 on mai 16, 2007 Permalink
@ cezar – :) Nu, nu face parte din categoria “nu bat niciodata covoare”. Aia chiar e altceva. “Mingi la fileu” inseamna sa simulezi ceva intr-o situatie competitionala (fileu!) pentru a ajuta pe unul dintre membrii acelei competitii. Cel putin asta inteleg eu prin “minge la fileu” si NU, chiar nu voi face vreodata asa ceva. Tocmai pentru ca sunt fair-play! “Mingea la fileu” face partea din mentalitatea romanului care vrea lucruri usoare, de vara, care sa nu ii solicite prea tare muschii.
Eu nu am vazut chestia aia ca pe o conferinta de cacat si am luat-o extrem de in serios, ca pe o SIMULARE! Simulare = situatie cat mai apropiata de realitate. Eu chiar am fost PR-ist si jurnalist in sala aia in momentul ala, pentru ca mi-am luat foarte in serios rolurile. Poate ar fi trebuit sa ma duc “mai la caterinca”, ca deh… e mai misto sa facem totul la caterinca. E mai “lejereanu”.
Am avut genul asta de discutie si cu cineva pe messenger (nu de la noi din fac), care imi spunea ca m-am exprimat cu un aer prea superior si prea critic pentru proprii mei colegi. Imi pare rau daca asta s-a inteles, dar niciunul dintre colegii mei nu s-a plans de asa ceva si nici nu cred ca aer de ce. Daca ne deranjeaza criticile, hai sa ne strangem jucariile, sa ne papam grishuletzul si sa ne culcam… Ar fi cea mai buna solutie.
Cum ai spus si tu (singurul lucru cu care sunt de acord :) ) – fiecare a inteles ce a vrut din exercitiu. Eu cred ca daca pornesc cu mentalitatea de “mingi la fileu”, cu mentalitatea “realista” de om de comunicare care face compromisuri de la varsta asta, nu voi avea cum sa evoluez vreodata sau sa ating tinuta morala sau credibilitatea pe care mi-as dori-o.
Oricum – multumesc pentru critica. Eu o consider constructiva! :)
cezar 14:06 p05 on mai 16, 2007 Permalink
bine ca ati luat-o voi in serios si ca va pregatiti sa fiti oameni de comunicare si ca o sa aveti voi credibilitate si morala.
noi astia care inca mai suntem la facultate si inca ne mai ajutam intre noi pentru nota ne cerem scuze.
andra 14:06 p05 on mai 17, 2007 Permalink
Iti multumesc cu aceasta ocazie pt nota 5, dar si pt ur kind words about me. Ur a sweetheart! Deci, la modul general, salut ideea cu aceste conferinte, mi s-a parut un exercitiu foarte bun pt toata lumea, pt mine a reprezentat si ocazia sa ma simt penibil in fata oamenilor, cause I’m a really bad public speaker, apart from that, Anca intr-adevar nu m-a ajutat la partea cu vorbitu prea mult, asa ca am cam dus eu greul…si greu a fost credeti-ma ca dupa primele cuvinte simteam ca ma inec, mi s-a uscat gatul, imi frecam mainile, am uitat tot si apoi a inceput adevarata problema…mutam slide-urile prea repede, m-am repetat…in fine, mea culpa. Tb sa ma las :)
Cat despre prezentarea voastra, cam tehnica si nimic nou sub soare nici la voi, IPhone este un produs ultracunoscut si nu mai este de actualitate de mult timp. Daca este sa o luam in functie de originalitate, nu as putea puncta cu nota maxima decat initiativa Quinta si cam atat…cat despre faptul ca programul creative mentorship a mai fost prezentat, este adevarat, dar tb sa stii ca trei sferturi, daca nu chiar mai mult din sala habar nu aveau despre c e vb, nici ca a fost lansat la Olimpiade, iar partea cu jocul online cu transparenta si cu incercarea de a crea o competitie intre creativi, nu s-a zis nimic despre asta la prezentarea lui Botzan (inside info from Mihnea! kiss u dear), ba mai mult, majoritatea celor din sala nu au crezut ca ceea ce a prezentat el era p bune, iar intrebarile din final care nu te-au lamurit..din cate stiu eu mi s-au taiat intrebarile din lipsa d timp…aaa si o faza cu care nu am fost deloc d acord din modul in care ai notat echipele…de ce 9 pt Coca Cola?…
Nota voastra: 8
te pup!
Goriulian 14:06 p05 on mai 18, 2007 Permalink
@ andra – In primul rand si eu te pup. Asta e cel mai important. :)
– In al doilea rand Coca-Cola are 5! :) Notele sunt sub echipa. :)
La iPhone nu avea ce sa fie nou sub soare. :) Dar nu era “imprumutata” prezentarea (dak la asta te refereai). :) Multumesc pt 8. :)
Mihnea 14:06 p06 on iunie 6, 2007 Permalink
Vezi ca prezentarea aia (la Creative Mentorship) se referea la studenti numai datorita circumstantelor respective (Olimpiadele, etc). Dar programul, in sine, nu se adreseaza numai lor, si va avea loc si o conferinta de presa, la un moment dat. :)
Goriulian 14:06 p06 on iunie 6, 2007 Permalink
@ Mihnea – Da, ai dreptate. Am citit blogul si stiu ca se refera oricui. Sunt pe faza cu brief-ul acum. Incerc sa scot ceva creativ :)
Adi 14:06 p06 on iunie 30, 2007 Permalink
:)) super-tare toata treaba! felicitari pentru ideea cu “conferintele de presa”, dar…
- sunt si eu student la o fac. de jurnalism (din C-ta, nu din Buc.), in anu’ III, si am participat si noi la chestii asemanatoare;
- in afara de student, mai dau cu pixu’ la un cotidian (de asemeni din C-ta);
acum, daca stau (si stau bine) sa ma gandesc, imi vine sa rad. pai, E O JOACA ce ati facut voi. poate ca experienta, ramane ceva, dar toata treaba e destul de indepartata de realitate.
Conferinta de presa? pai… profii vostri (care probabil ca sunt presari cu experienta) ar fi trebuit sa va spuna:
- veti ajunge la locatia respectiva cu 5 minute intarziere (de obicei), si veti constata ca vorbitorul principal si-a expus deja frazele care trebuiau sa dea titlul materialului;
- va veti plictisi (intotdeauna) dupa prima tirada a unui vorbitor care, oricum, nu-si va avea locul in material;
- nu veti reusi sa va notati tot ce va intereseaza, din simplul motiv ca se vorbeste repede, iar reportofonu’ a ramas in criza de baterii;
- va va suna red-sef sau un coleg, pentru a va spune ca peste 20 de minuti incepe o conferinta mult mai importanta, iar cel care stapaneste domeniul respectiv nu poate ajunge, deci…
- veti rata mapa de presa;
- fursecurile vor fi vechi, sucul prea rece, drept pentru care veti pleca nemultumiti, barfind cu alti participanti “protocolul de 2 lei”;
- inapoi la redactie: plini de nervi si obositi (ca doar nu va scoateti materialele zilei dintr-o conferinta), ajungeti in redactie, iar sefu’ de sectie (sau whatever) va va cere… 1000- 1500 de semne din cele 8 pagini batute cu pixu’.
asa ca… intrebarea finala (”Vă daţi seama ce fac în realitate dacă merg la o conferinţă? “) e, oarecum, retorica. totul suna bine in facultate, dar NICI O LEGATURA cu realitatea. asta nu va spune nimeni?!
cu stima!