Să evităm “ciutacizarea” blogosferei

Îmi pare rău că “jurnalistul” Ciutacu alege să mă facă “pinguin” şi “retard” pe blogul său şi cred că am descoperit în ce constă calitatea blogului său. De fapt, calitatea persoanei sale: în a aduce injurii cât mai murdare şi mai lipsite de motiv celor din jur.

Dacă eu aş fi directorul ziarului “Jurnalul Naţional” aş face ceva în legătură cu atitudinea unui asemenea angajat, pentru că oricât ar spune dânsul că acela este blogul său personal şi că nu are legătură cu publicaţia la care lucrează, o asemenea viziune este aberantă. Probabil când s-a folosit de transferul de credibilitate al ziarului pentru a căpăta trafic pe un blog destul de limitat în ceea ce priveşte creativitatea şi mijloacele de exprimare a fost mulţumit.

Însă dacă se invocă iresponsabilitatea sa faţă de imaginea trustului la care lucrează, acesta susţine că blogul este (citez) “tarlaua mea şi fac ce vreau aici!”. Păi nu chiar. Poate poţi să faci ce vrei din punct de vedere legal. Deşi nici asta nu este normal, dar deh… în România se înţelege. Dar din prisma imaginii de jurnalist de top, care trebuie să dea un exemplu social şi să fie un formator de opinie, “ziaristul” Ciutacu nu poate fugi de responsabilitatea pe care o are.

Promit că acesta va fi ultimul post în care voi scrie despre acest om atât de predispus circului de mahala, atât de agresiv fără motiv faţă de comentarii neutre şi atât de limitat în exprimare. Doream doar să îmi clarific un pic poziţia faţă de personaj, pentru că am avut senzaţia că cineva mă acuză de senzaţionalism ieftin şi de acţiuni fâsâite care au menirea de a-mi creşte traficul.

Dar, vă rog, dragi cititori. Acordaţi-mi şi mie 15 minute de faimă în blogosferă, apoi întoarceţi-vă la hate-blog-urile preferate, în care toată lumea înjură pe toată lumea. Cam asta s-ar dori să spun, nu? Eh uite că lucrurile nu stau aşa. Ce am dorit să realizez cu această mini-campanie de boicot mediatic împotriva Ciutacului a fost să trag un semnal de alarmă faţă de panta pe care alunecă blogosfera din cauza unor astfel de indivizi. Mă voi întoarce bucuros în anonimatul meu de “blogger de rând”, cum bine ar spune Ciutacul, dar trebuia să îmi fac gândurile auzite.

Ştim că presa românească suferă de multe cangrene sub forme umane, dar vrem să avem şi o blogosferă la fel de poluată? De ce trebuie să dăm credit unor astfel de indivizi cu o educaţie obţinută prin bodegi şi pe la colţ de mahala? DE ACEEA un personaj de bazar precum Ciutacu trebuie pus uşor (să nu se spargă deoarece este de sticlă) pe un raft în debara şi lăsat acolo, să se prăfuiască.

Îmi cer iertare faţă de cititori dacă am greşit prin a le da link-uri către un asemena blog de ghenă, dar e mai bine să cunoşti răul pe care trebuie să îl eviţi, decât să te loveşti de el şi să nici nu ştii de unde a apărut.

Să urăm deci un R.I.P. călduros blogului ciutac. Noapte bună.