McCann Mentorship meets Uncle Sam

Voiam de ceva timp să vă prezint nişte “chestii” făcute de mine în diferite contexte. De unul dintre ele nu sunt foarte mândru, pe când al doilea reprezintă poate chiar un început de idee de lucrare de licenţă. :)

A) Brief-ul pentru McCann Creative Mentorship

Îl voi publica însă parţial pentru că nu e frumos să dezvăluim totul aşa din prima.

So…

Iată cerinţele:

1. Gândeşte-te la un vizual folosind doar semnele X şi 0

2. Cum arată ultimul site de pe net, sfârşitul Internetului?

6. După tine cum ar trebui să se continue seria filmelor Matrix?

8. Ce meserie ar fi avut Chuck Norris dacă nu ar fi fost actor?

9. Dă-ne şi tu un brief la fel de inteligent.

Rezolvarea mea:

1. Vizual X şi 0. 

Vizualul ar fi un spot TV sau un print – ambele făcute doar din „X” şi „0”, parte dintr-o campanie ecologică de eliminare a poluării cauzate de maşini.

Slogan: „Viaţa nu e un joc de X şi 0. Opreşte poluarea!”

Cadru de spot TV (ceva similar şi pentru print): Toate obiectele ar fi făcute exclusiv din X şi 0, însă împărţite în două „tabere”. În primul rând, „X”-urile ar reprezenta substanţele care ies pe ţevile de eşapament ale maşinilor, iar „0”-urile ar reprezenta oxigenul din care sunt formaţi copacii. În rest, atât oamenii, cât şi cerul ar fi compuse din X şi 0, doar cele două surse de energie fiind pure – formate dintr-un singur semn. Aş face însă totul să sugereze că „X” – urile au un efect negativ, iar „0”-urile unul pozitiv. Ideea principală la care m-am gândit este opoziţia dintre „substanţa X” (adică ce inhalăm noi de la ţevile de eşapament) şi oxigen (ce produc copacii pentru supravieţuirea planetei). Ar fi un război conceptual, simbolic, între „X” şi „0”, o împărţire a lumii între cele două valori (X – răul, iar 0 – binele), lumea fiind în general, compusă din ambele. 

2. Ultimul site de pe net.

 

a) Sfârşitul Internetului poate fi asociat, după părerea mea, doar cu sfârşitul omenirii şi site-ul final ar trebui să includă o numărătoare inversă. Să nu fim totuşi atât de sumbri. Cred că site-ul ar fi făcut de o organizaţie de „hackeri liberi” numiţi „The Free People”, care, realizând că Internetul a devenit un mijloc de supraveghere şi de control al maselor, folosit de guvernul mondial, ar găsi o modalitate (un algoritm, ceva… doar suntem în viitor) de a opri Internetul. Numărătoarea inversă este însă un clişeu, dar… dacă l-aş face cu numărătoare inversă, ar fi un ecran negru, pe care ar apărea scris cu alb:

„OWNED! The Free People wish you a nice end of the Internet and we apologize for taking so long to finally shut it down.

Now say Good Night in exactly: 5, 4, 3, 2, 1… seconds.”

Dedesubtul textului se află, desigur, căsuţa cu numărătoarea inversă în zile, ore şi secunde. 

b) A doua variantă ar fi următoarea: un ecran albastru de culoarea cerului, cu norişor albi, pe care scrie cu albastru închis:

„Humanity has officialy entered HEAVEN. Therefore, Internet is no longer useful. 

Have a nice day.”

Ăsta ar fi, într-adevăr, site-ul unui scenariu apocaliptic, post-Al Treilea Război Mondial sau ceva de genul ăsta.

6. Continuare Matrix

 

Din finalul ultimului film din seria Matrix, ştim că avem trei cadre principale şi câteva personaje.

Cadre: 1. Zion 2. Lumea Maşinilor 3. Matricea

Personaje: Neo, Morpheus, Sati (fetiţa cu puteri), Oracolul, Arhitectul, Serpah, Link, etc.

Scenariu:

Începutul filmului:

Sati la 18 ani, elevă de liceu, în lumea reală (Matrice) este atacată de nişte creaturi ciudate, dar salvată de câţiva reprezentanţi ai noii generaţii de luptători din Zion. Aceştia reuşesc să o trezească şi să o aducă în Zion, unde este dusă la Morpheus, care era pe patul morţii, rănit într-un accident. Oamenii din Zion doresc să afle de la Morpheus dacă ea este fata care poate salva Zion…

Aflăm că pacea obţinută de Neo în prima serie nu a durat prea mult şi că războiul cu maşinile a reînceput, însă la un alt nivel. Neo a fost dus în Lumea Maşinilor, readus la viaţă şi transformat în cea mai puternică armă a Arhitectului, care vrea să îl folosească pe Neo (jumate om – jumate maşină) pentru a distruge Zion.

Morpheus îşi dă seama că Sati este cea care îl poate învinge pe Ales, observând că aceasta face aproape tot ce făcea Neo, însă fără antrenamente. Urmează un antrenament cu Morpheus, în care Sati devine pregătită pentru a selupta cu maşinile.

Matricea a devenit, sub oblăduirea Oracolului, un loc paşnic, foarte evoluat, fără războaie, în care influenţa Arhitectului a slăbit considerabil. Acesta şi-a recăpătat însă puterile şi l-a eliberat pe Neo în lumea reală, cât şi în Matrice.

După o serie de lupte spectaculoase marca Matrix, Sati reuşeşte, alături de noua generaţie din Zion, să ajungă faţă în faţă cu Neo. Bătălia este, de fapt, o capcană întinsă de Arhitect Oracolului, prin care reuşeşte să paralizeze pentru o scurtă perioadă ambele lumi. Santinele distrug Oracolul fizic şi acţiunea este reluată în ambele lumi, care s-au amestecat însă. Astfel, se creează o dimensiune-hibrid, cu interferenţe periculoase atât pentru maşini, cât şi pentru oameni. Faţă în faţă cu Neo, Sati nu se descurcă atât de bine pe cât se aşteptau ceilalţi, dar reuşeşte să fugă, ascunzându-se într-un loc ferit alături de echipa din Zion.

În tot acest timp, cei din Zion sunt afectaţi de destabilizarea celor două lumi şi se luptă cu grave tensiuni sociale în interiorul oraşului. Urmează însă un atac, pentru că santinelele Arhitectului sunt pregătite să îşi ia revanşa…

Aşa se termină prima serie din a doua trilogie Matrix, concepută ca o continuare a primei trilogii, la fel ca la Star Wars.

Oare ce va face Sati? Ce s-a întâmplat cu Oracolul? Dar cu Neo? Ce se va întâmpla cu cele două lumi amestecate?

8. Meseria lui Chuck Norris.

Eu văd o evoluţie destul de ciudată a carierei lui Chuck Norris. SCENARIU:

Venit la Hollywood, Bruce Lee nu reuşea să ajungă la bar pentru a-şi lua sticla de suc din pauză. Pe atunci, toată echipa de filmare era ocupată şi nimeni nu putea să îl ajute pe bietul Bruce. Atunci, Bruce a văzut un tip mai înalt şi i-a spus: „Hey you! Big guy! Help with the bottle!” Şi a apărut Chuck Norris. Chuck l-a întrebat pe Lee ce primeşte în schimb, iar micuţul Bruce i-a spus că îl va învăţa arte marţiale. „Deal” zise Chuck. Acesta a luat sticla şi i-a dat-o lui Bruce, care nu reuşea totuşi să o desfacă. Tot Chuck l-a ajutat şi cu desfăcutul sticlei şi de atunci Bruce l-a luat mereu după el pe Chuck Norris, numindu-l Primul Desfăcător de Sticle profesionist din lume. Chuck a primit atenţia mass-media şi a devenit celebru pentru faptul că nu exista sticlă pe care să nu o desfacă. S-a făcut apoi şi o marcă de deschizătoare de sticle care îi vor purta numele – „tested and approved by Chuck Norris”. În prezent toate barurile care se respectă au deschizătoare de sticle marca Chuck Norris, iar Chuck este încă o vedetă, deşi a dispărut de ceva ani din viaţa publică. Se bănuieşte că s-ar fi retras în Tibet, pentru a îi ajuta pe călugării şaolini să desfacă sticle de suc.

9. Brief “inteligent”:

a) Fă un logo nou pentru Apple

b) Descrie o zi din viaţa copilului lui Marilyn Manson

c) Convinge-l pe lordul Sauron din “Stăpânul Inelelor” să revină în acţiune

d) Creează o campanie de introducere a “bunului simţ” în România.

Rezolvarea de faţă nu mă mulţumeşte foarte tare, având în vedere că am făcut totul în vreo 3 ore (şi celelalte subiecte), dar … dacă ratez admiterea în programul de mentorship o să îmi încerc norocul peste două luni de zile.

B) Referat la Semiotică 

A doua “chestie” este referatul meu la materia numită Introducere în Semiotică. Ştiu că par foarte tocilar, lame, gay, etc (:)) ), DAR este un referat de care sunt foarte mândru pentru că am investit energie. Subiectul: Afişele de propagandă de război ale S.U.A. în Primul şi Al Doilea Război Mondial. Printre ele se regăseşte şi celebrul afiş cu “Uncle Sam”. Sper să vă placă. Îl găsiţi în “cutia neagră” dacă vreţi să îl citiţi.

 

 

 

 

Leapşa cu paragraful de la pagina 111

He he… am primit leapşa de la Gabi. Fii atent aici, bătrâne:

Albert Camus – “Mitul lui Sisif” – pagina 111 – primul paragraf:

“De vreme ce, la întrebările mele în legătură cu fericirea, mi s-a răspuns prin mijlocirea conştiinţei mele că nu pot fi fericit altfel decât în armonie cu marele tot, pe care nu-l concep şi nu voi fi niciodată în măsură să-l concep, evident…”

O am în ghiozdan. O citesc în metrou şi tramvai cu căştile pe urechi.

Dau şi eu leapşa mai departe la Livius , Andu , Katie şi Ştefi .

Ce trebuie să faceţi: Luaţi prima carte la îndemână şi o deschideţi la pagina 111 şi scrieţi primul paragraf. :) Cool, nu?

P.S. : Daţi mai departe! ADRENALINĂ!

Gorinews (Static-X!)

Am împrospătat secţiunea de videoclipuri ci o serie de la una dintre trupele pe care le admir cel mai mult mai ales pentru integritate: Static – X. Deşi băieţii cântă un rock ceva mai dement decât majoritatea melodiilor pe care le ascult eu, trebuie să mă aplec în faţa lor şi să recunosc că sunt absiolut unici. Solistul Wayne Static are o voce bestială şi am văzut că “dă” şi live bine, iar sound-ul este absolut inconfundabil.

Deşi formaţia cântă un shock metal cu influenţe industriale (accentuat electronice), Wayne numeşte genul abordat de Static – X “evil disco”, ceea ce mi se pare foarte funny, dar tind să îi dau dreptate. Static X e exact muzica pe care ai asculta-o la cea mia tare discotecă din iad! :)) Ceea ce ar însemna automat că este o muzică rea, dar mie mi se pare bună. În fine, videoclipurile nu sunt în ordine cronologică, dar vă spun eu ordinea:

1. Push It -  Wisconsin Death Trip – 1999 (primul album – foarte bun, încă printre cele mai populare ale formaţiei, vă recomand “Bled For Days”, “I`m With Stupid” şi “Fix” mai ales; este un album important pentru că poţi să îţi dai seama de unde pornesc băieţii, adică să ştii ce te aşteaptă în continuare)

2. Cold – Machine – 2001 (single-ul “Cold” se regăseşte şi pe coloana sonoră de la Queen Of The Damned, dar vă mai recomand “This Is Not” şi “Black And White” de pe acest album foarte foarte bun, care îi aduce pe Static-X la rangul de staruri ale metal-ului american; un album mai finisat, mai electronic, mai matur)

3. So – Shadow Zone – 2003 (Static-X în apogeu din punctul meu de vedere; single-ul “Only” se află pe coloana sonoră de la o serie de NFS – nu mai ştiu care, dar cred că Underground; un album într-adevăr lucrat cu câteva piese mai mellow în care Wayne îşi demonstrează capacităţile vocale din plin, însă păcat de critica negativă primită; albumul este considerat mai “pop” de către fani şi criticii de metal şi sunt de acord că e cel mai comercial, dar ăsta nu e un lucru rău deloc; oricum sună cel mai bine şi vă recomand mai ales “Invincible” – pe care am pus-o şi în cutia neagră – şi “So”, dar şi “Kill Your Idols” sau “All In Wait”)

4. I`m The One – Start A War – 2005 (un album apropiat de cel precedent, dar mai violent, cu o tendinţă de reîntoarcere la origini; se observă influenţa criticilor deoarece albumul e mult mai “greu”, ascunzând părţile melodioase de ascultător; este însă un album bun)

5. Destroyer – Cannibal – 2007 (ultimul este şi cel mai dubios album al formaţiei deoarece realizează mai mult decât o reîntoarcere la origini, devenind mult mai greu decât primele albume ale Static-X; este destul de monoton şi solicitant pentru urechi şi creier, dar rămâne Static – X; nu începeţi cu el dacă vreţi să ascultaţi formaţia)

Am adăugat o poză cu băieţii de la Static – X şi melodia mea preferată de la ei, “Invincible”. Faceţi un efort şi încercaţi să îi ascultaţi. Deşi sunt foarte “rock”, vă pot oferi comori sonore nebănuite sau măcar o experienţă interesantă.

Bloggeri vs. Jurnalişti – 4 iulie, club A, ora 18.00

Asociaţia Consumatorilor de Media ne invită (pe noi bloggerii) la dezbaterea “Bloggeri versus Jurnalişti: începutul sau sfârşitul confruntării?” miercuri, 4 iulie, în club A la ora 18:00.

Nu îmi place club A, dar o să mă duc pentru că am mai fost la dezbateri organizate de ACM şi mi-a plăcut. Plus de asta am auzit că ar veni mai mulţi jurnalişti cunoscuţi şi câţiva bloggeri de prim plan.

Mie mi se pare foarte fain că se organizează PRIMA “confruntare” între bloggeri şi jurnalişti live, adică face – to – face, nu în mediu virtual. Ceea ce chiar e foarte tare pentru că e interesant de văzut dacă “cele 2 tabere” au ceva de împărţit sau de fapt au foarte multe lucruri în comun. Linia dintre identitatea de jurnalist şi blogger devine din ce în ce mai subţire şi o să încerc să îmi exprim opinia asta şi acolo, la faţa locului. Pe de altă parte, diferenţele sunt evidente şi aşa şi trebuie să fie.

Aşa că… dragi colegi bloggeri şi nu numai. Everybody care citeşte răgetele goriulianului vă invit să veniţi la dezbaterea de miercuri (ora 6 club A) ca să vedeţi live confruntarea bloggeri vs. jurnalişti şi, mai ales, să mă vedeţi pe mine vorbind. LOL :))

Menţine specială pt bloggeri: Vă puteţi implica în discuţii! Am mai fost şi e foarte interactiv la dezbaterile ACM. Chiar o să fie tare!

Abia aştept. Poate se dă bere mocca invitaţilor! :))

Update: Pentru că mai mulţi dintre bloggeri despre care auzisem că ar veni mi-au spus că nu vin, am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să reformulez invitaţii deoarece, momentan, nici eu nu mai ştiu care sunt aceştia. Probabil voi afla la faţa locului, dar sper să fie de calibru.

Tot ce pot să spun este că dezbaterea va avea sigur loc, dar nu ştiu care vor fi invitaţii.

Greşeala mea este că nu am verificat informaţiile din trei surse. :)

Post cu final neaşteptat

Vara m-a cuprins cu tentaculele ei de letargie vâscoasă, făcându-mă să mă scufund în inevitabila pauză cerebrală de vară. Totul se mişcă mai încet, în frunte cu propriul meu creier. Toată lumea vorbeşte de căldura extraordinară şi se închină când aude de moşi care mor de cald în casă. Dar nimeni nu face nimic. Continuăm să poluăm, să fim nesimţiţi, ipocriţi şi stupizi în ceea ce priveşte problema încălzirii globale. Who gives a fuck about it? Sunt unii care întreabă ce e aia, alţii care spun că e o farsă a ecologiştilor… teoriile se întrec reciproc în stupiditate.

În fine… am divagat. Voiam să spun că simt uşor retard zilele astea… în sensul că simt nevoia de somn mult sau, mai bine zis, de stat în pat, simt nevoia să băltesc aşa… ca o moluscă. Şi nu e în regulă deloc treaba asta. Cheful de muncă este egal cu 0, iar cheful de stat degeaba este hiperaccentuat.

Cu toate acestea, sunt pus în faţa unor proiecte destul de interesante, două dintre ele fiind discutate chiar azi. Adică simt că fac ceva totuşi. Sau lumea din jurul meu vreau ca eu să fac ceva, dar mie îmi vine să beau bere şi să dorm toată ziua! Pe bune! O să ajung un sleep & beer potato. Sau beer & sleep potato. :) Nu vă spun încă de proiecte, dar sunt destul de entuziasmante.

Doamne, ce cald e! Şi câte femei bune sunt pe stradă! Ştiu că ăsta nu e limbaj de jurnalist, dar nu pot să folosesc alt termen decât “bune” pentru că asta e realitatea. Şi în jurul meu aud numai replici:

- Mamă, cât de bună e aia!

- Mooooaaammăăă, cât de bună e aiaaaa!!

- Doamne, ce bună e femeia aia!

- Frate, ai vazut-o pe bunessa aia?

- Gogule, am văzut azi o bunăciune la Inter! Era crimă!

- Frăţie, deci ce bună poate fi bruneta aia în alb!

Asta aud toată ziua. :) Şi rămân cu traume psihice. Nu e suficient că sunt eu un mic Larry Flint (lol!!!), dar trebuie să mă mai şi frece ăştia cu exclamaţiile lor halucinante. Dacă ar citi Eloa blogul meu, cred că s-ar oripila. Whatever…

Mda… asta înseamnă o zi de vară. Şi ce e mai dubios e că am început să dau minimum 3 beri pe zi. În timpul anului se punea problema dacă cele 2 beri pe săptămână sunt multe. Acum încercăm să menţinem limita zilincă sub 5. Which is not very OK!

În fine… ideea e că aş vrea să facem un fotbal între bloggeri pentru că eu nu am mai jucat un fotbal meseriaş de 1000 de ani şi am încercat să merg săptămâna asta cu nişte puştani, dar mi-au dat cu flit! Fuckin evil kids!

DECI: LEAPŞA pe tema unui fotbal pe un teren sintetic – dimineaţa sau seara neapărat. Unde vreţi voi. (Eu prefer Tineretului, dar e după cum consideră fiecare) :)

Aaa… şi cu ocazia asta ne mai şi cunoaştem. Ceea ce chiar e foarte cool! :)

Aşa că… Mizantropul , Andrei, Mihnea , Gramo-boy şi Cosmin  vă invit la un blogbal, adică un fotbal între bloggeri. :)) Iar dacă nu puteţi veni voi, daţi cu leapşa mai departe – poate punem de un meci. :)

Gorinews

Am încărcat al cincelea episod / articol de Web 2.0 – despre reţele sociale ca MySpace, Hi5 sau Facebook în cutia neagră. De asemenea, puteţi găsi o poză cu Liam, Keith şi Maxim de la Prodigy, precum şi o melodie mai puţin cunoscută, dar foarte tare a băieţilor.

Bonus: Cinci videoclipuri Prodigy – Breathe, Smack My Bitch Up (bestial!), No Good (Start The Dance), Firestarter şi  Hotride de pe ultimul album. Videoclipurile spun şi ele multe despre trupa the Prodigy şi puteţi avea încredere că băieţii sunt la fel de “răi” pe scenă aşa cum sunt în videoclipuri. Keith is very fuckin sick! :)

Fiţi pe fază pentru relatări de la B`Estival, la care voi merge doar în a treia zi – 1 iulie – Marilyn Manson, Alice Cooper şi Wu-Tang Clan.

Smack my Coke Up

Vineri m-am hotărât să merg la Coke Live şi am luat bilete. Nu eram foarte entuziasmat, dar mă gândeam că oferta de a merge doi studenţi pe un bilet de 134 RON nu e chiar aşa rea, pentru că asta însemna că plătesc doar 67 de lei pentru două zile – 23 şi 24 iunie, sâmbătă şi duminică.

Sâmbătă nu am avut cum să ajung mai devreme de ora nouă, ratându-i pe cei de la The Rasmus, însă am ajuns la timp pentru a prinde trupa istorică, legendele în viaţă, unicii oameni pentru care doream să merg de prima oară la concert – THE PRODIGY.

The Prodigy – Music for fucking your mind

Nu aveam idee că Liam, Maxim şi Keith pot fi atât de tari şi nu îmi închipuiam ce înseamnă un concert Prodigy, dar pot să vă spun că înseamnă totul: muzică live cântată la nivel calitativ de album, başi care îţi smulg inima, show de lumini “tripat”, atmosferă incendiară şi foarte mult pogo. Tot respectul pentru Maxim şi Liam mai ales, care sunt nişte muzicieni desăvârşiţi! Băieţii au început cu o piesă pe care, spre ruşinea mea, nu o ştiam. Cred că se numea “Wake the Fuck Up”. În fine, au continuat cu “Breathe”, “Voodoo People”, “No Good”, “Spitfire”, “Firestarter”, “Diesel Power” şi “Poison” pe un fundal de lumini demenţial, încât intrai în trip chit că nu băusei nimic înainte – cum făcusem eu. Ne-am mai chilluit un pic pe “Out Of Space”, după care băieţii au atins punctul culminant cu “Smack My Bitch Up”, pe care atmosfera pur şi simplu a luat-o razna. Hoardele de tineri depravaţi, manipulaţi de muzica diabolică, au început să trepideze demonic pe undele sonore ieşite din iadul britanic adus pe meleaguri mioritice…

Vanilla Ice – tetere, tetere, tetere, tetere…

Cam asta a fost tot ce a cântat “rapperul” american pe scena de la Lacul Morii. O serie de mizerii muzicale (nu pot să le numesc melodii) vomitate în microfon într-o tentativă penibilă de a face spectacol. A aruncat foarte nervos cu multe sticle de apă pe public, a făcut câteva glume sexuale şi cu aluzii la droguri, atât de evidente încât puteau fi luate în serios doar de un copil de şapte ani şi… a înjurat. “Holy shit!” I-a mai lins un pic în cur pe Prodigy şi pe Coca-Cola, după care a încercat să agaţe nişte fete urcându-le pe scenă. Cred că nici măcar asta nu i-a ieşit bietului Vanilla care a fost cea mai proastă glumă posibilă după cei de la The Prodigy. Chiar nu cred că se putea mai rău. Decât dacă ne orientăm spre “industria” muzicală românească poate…  VANILLA ICE – WAAAY 2 GAAAY!

Ill Nino

Nu am apucat să îi prind de la început, dar au fost foarte tari. Păcat că nu au avut un public pe măsură, dar au dat tot ce au avut. Deşi nu ştiam foarte multe piese de la ei, m-am simţit bine pe hardcore metal-ul dat de cei de la “Copilul Bolnav” (asta ar fi traducerea).

The Cult

Un sound ciudat, cu un solist cu o voce uşor ciudată. Interesanţi, dar un pic cam distanţi de gen de mine. Şi cred că şi de publicul prezent. Rock de calitate, ritmuri mişto, dar lipsea ceva. Chitaristul era excelent. Chiar era deasupra restului trupei. În fine… ideea de bază e că nu au cântat melodia lor de bază – “Painted on my heart”. That was way lame.

Incubus

Geniali! Nu aveam idee că sunt o trupă atât de bună live. Deşi muzica nu este neapărat genul meu, trebuie să recunosc că băieţii au făcut o atmosferă excelentă şi au demonstrat că sunt nişte muzicieni super tari, care sună la fel de bine live cum reuşesc pe album. Un singur regret: nu au cântat “Pardon Me”, primul lor hit, pe care eu chiar îl aşteptam entuziasmat. Dar m-am mulţumit cu “Wish You Were Here” şi “Drive” pe finalul concertului.

Impresii generale

- mulţi oameni dubioşi şi demenţi la concertul Prodigy. Sau cel puţin aşa păreau. În fine… :) Era oarecum cool să vezi aşa toţi gândacii de bucătărie cum ies de prin vizuine – piercaţi pe toată mecla, raşi în cap sau cu creste lungi şi roşi, muşchiuloşi tatuaţi pe jumate de corp şi oameni cu priviri foarte dubioase. Abia când i-am văzut pe băieţi am îneţeles de ce e securitatea atât de exagerată.

- gabori (scuze, jandarmi) nesimţiţi şi obosiţi – la fel ca de obicei. Lipsa de creier pare a fi caracteristica lor principală, indiferent de evenimentul la care s-ar afla.

- preţuri uşor nesimţite – bere Peroni la 330 – 8 RON; apă plată Dorna la jumate – 4 RON. Puh-lease. Fuck off! Aaa… şi ne-au luat brichetele la intrare ca să ne vândă altele! De la L & M!! La ofertă! Fuck you twice! În fine… poate sunt eu sărac. Whatever…

- atmosferă uşor bătrânească. La Prodigy publicul nu i-a rechemat la rampă – dacă vă puteţi închipui aşa ceva. Asta în condiţiile în care am fost la 4 concerte Paraziţii până acum şi de fiecare dată au fost rechemaţi. Chiar şi de două ori. Altă fază – la Ill Nino, extrem de aproape de scenă atmosfera era foarte gay în sensul că nu se întâmpla absolut nimic. Niciun pogo. Măcar unul mic… Decât oameni “cool” care dădeau din cap uşor ruşinaţi. You too can have my middle finger guys.

- foarte foarte foarte foarte departe de staţia aia nenorocită de tramvai – cel puţin 15 – 20 de minute de mers în trap. Ceea ce e aiurea. :/

În rest, mai nimic. A fost mişto oricum. O să mă duc şi la B`Estival duminica viitoare, dar doar în a treia zi la Manson şi la Alice Cooper. Apropo, m-am hotărât în sfârşit să mă duc la Sziget. Abia aştept. Legat de asta o să vă mai ţin la curent.

P.S.: Păcat că nu aţi fost la Coke Live. A fost foaaaaarte tareeeeee!!! :)

Dialog de scară de bloc după 4 litri de bere

- Frate, publicitatea se bazează pe moarte! Pe frica oamenilor de moarte. Tot ce se promovează şi se vinde în ziua de azi e o cursă contra cronometru împotriva morţii…  De ce crezi că sexul se vinde cel mai bine? Pentru că e metafora  motto-ului “Carpe Diem!”. Nimic nu e mai momentan, mai important pentru clipa prezentă decât sexul. Nimic nu e mai prezent în viaţa oamenilor decât orgasmul sexual!

- Păi Leibniz chiar spune că prezentul este dependent de viitor pentru că tot ce faci acum faci proiectiv. Pentru a face încă ceva în secunda următoare.

- Da! Tot ce facem e pentru o realizare potenţială. Acceptăm eşecurile prezente sau încercăm să le acceptăm în ideea că ele vor construi succesul ulterior. Fiecare pas pe care îl facem – învăţatul, construirea carierei, fructificarea relaţiilor, distracţia, totul – este făcut în ideea de a ajunge în acel moment ideal.

- Păi oamenii şi-au dorit dintotdeauna să atingă perfecţiunea!

- Exact! Şi eu cred că cea mai mare problemă se reduce la ce e dincolo… de înţelegerea noastră. De-asta am încercat mereu să comunicăm cu divinitatea şi să ne construim religii. Apoi … sau înainte de religii, mitologii. Publicitatea se bazează pe mitologie! Pe clipa aia ideală, timpul havuz sau cascadă… nu mai ştiu cum spune Blaga. Prezentul perpetuu!

- Şi mai e o fază. Eu… m-am gândit aşa în anii ăştia. Şi să ştii că am senzaţia că principala raţiune a existenţei umane e de a problematiza. Nu poţi să nu problematizezi ce e în jurul tău. Măcar la un nivel minimal şi tot o faci… Şi oricum ne e greu să acceptăm că există o entitate peste noi.

- Eu cred că ne e greu să acceptăm moartea şi inutilitatea existenţei noastre. De-aia mă întorc la legătura dintre moarte şi sex. Erosul şi tanathosul lui Freud compun toată raţiunea noastră de a fi din punctul meu de vedere. Ţi-am zis că mie mi se pare că publicitatea, precum şi media în general (cred) lucrează la nivelul ăsta de a opune erosul tanathosului. Trebuie să facem sex ca să fugim de moarte. Adică să trăim…

Interludiu

Ştiu că poate nu mai intră nimeni pe blog, având în vedere că nu am mai scris de aproape o săptămână, dar…  abia acum am avut acces la net şi timp să scriu.

Mi-a căzut netul joia trecută şi de atunci nu s-a mai ridicat. Am aflat azi că mi s-a ars placa de reţea şi abia marţi cred că voi avea una nouă. Nu am avut timp să rezolv problema până acum, iar băieţii de la cablu nu au avut nici ei prea mult timp de mine. Deci…

Staţi liniştiţi, căci Goriulian nu v-a abandonat şi se va reîntoarce cu forţe proaspete săptămâna viitoare. Apropo… azi am ultimul examen. What the fuck can beat this?

Cer scuze cititorilor şi promit că fac tot ce pot să revin cât mai rapid.

Baftă şi vouă în tot ce faceţi şi see u soon.

Take me back to the `90`s !!!

Deşi sunt om de comunicare şi de societate (observaţi, vă rog, autoironia excesivă!) simt că trăiesc din ce în ce mai greu în lumea asta şi sunt nevoit să îmi mut din ce în ce mai multe lucruri în lumea aia nebună din creierul meu.

Am 21 de ani şi deja mă simt bătrân pentru că simt că nu mai reuşesc să mă adaptez vremurilor. Nu reuşesc să gust muzica şi “trend-urile” de azi, să observ valoarea frapantă a modei actuale. Nu reuşesc să înţeleg “femeile de azi” sau fenomenul de “emancipare” sexuală a bărbaţilor.

Eu sunt îndrăgostit de anii `90 şi cred că acolo o să rămân toată viaţa!  Alte “chestii” pe care le mai iubesc:

- Marea Britanie

- pub-urile din Marea Britanie cu suporterii echipelor de fotbal care cântă şi ciocnesc bere

- Robbie Williams (“Angels”!), Take that, Spice Girls, All Saints

- Blur, Oasis, Supergrass, Radiohead, U 2, Pulp, Stereophonics

- “November Rain”, Soundgarden, Nirvana, “Narcotic” de la Liquido, “What`s Up” de la 4 Non Blondes, INXS!!! INXS!! INXS!!!

- Natural Born Killers, Pulp Fiction, Trainspotting, Fight Club, Reservoir Dogs, Shakespeare In Love!

- fotbal englezesc pe gazoane verzi cu galerii care cântă şi copii cu căciuli colorate pe cap vopsiţi pe faţă! Liverpool! Liverpool!

- Cow and Chicken, Jhonny Bravo, Nu Zaietz Pagadi, Piraţii Apei Negre, etc…

- oameni care ies afară doar fiindcă aşa au chef, nu ca să facă ceva anume

- marea, nisipul, beţiile la mare, discoteci de mare, bikini, bere la mare

- Vank, Vama Veche (Nu VAMA! sau Trupa Veche!) *beţiile de la bairame la care cântam câte 5-6 melodii de la Vama Veche pe rând, ca nişte descreieraţi

- MTV în engleză! Cartoon Network în engleză!

- bambilici, invizoace, bătăi cu apă (super lichidato!), bătăi cu zăpadă, merdenele şi baghete de la colţ, bere şi seminţe la scară, furat de corcoduşe din cimitirul Ghencea, caterincă proastă şi multă, nu puţină şi fină!

NU pot să mă adaptez la:

- emo stuff

- bretoane foarte multe sub forme diverse la sexe diverse în zile diverse cu ocazii diverse

- mall-uri

- intersectări de sexe: bărbaţi care devin femei şi invers

- haine “cool”

Nu îmi mai vin foarte multe în cap acum, dar ăsta este primul meu manifest scris de generaţie `86 în stare de moarte emoţională. Aţi schimbat prea mult lumea în care trăim, bă, conducătorilor! Nu se mai înţelege nimic! Nici nu mai ştim unde suntem! Pentru că nu suntem nici în America, nici în Europa, nici în comunism! Nu mai suntem nicăieri! Aţi răsturnat toate piesele şi le-aţi amestecat…. de a ieşit rahatu` ăsta derutant…

În fine. Probabil… I`m just a fashion victim şi plângerile mele nu înseamnă nimic pentru nimeni, dar … ceva e putred în România. Şi nu în sensul în care cred mulţi, ci în altul.

Generaţii de sacrificii, schimburi de generaţii, conflicte între generaţii, generaţii de aur, generaţii de plastic… I`ve had enough of dis şit!

Dacă mi s-ar putea îndeplini o dorinţă acum, ar fi să mă întorc înapoi în anii `90 la vârsta pe care o am acum şi să rămân acolo toată viaţa. Nu sună bine nici măcar prezentul, darămite viitorul, deci… de ce aş trece pe Orange?