Înapoiază copacilor ce le aparţine

Vlady ne oferă o idee proaspătă şi excelentă pentru a încerca să trăim într-o lume mai bună, pentru a fi mai responsabili faţă de noi şi de cei din jur, dar şi pentru a îi responsabiliza pe aceştia din urmă. Dacă nici măcar nouă nu ne pasă de viaţa pe care o trăim şi de locul în care ne derulăm activităţile, atunci cum putem cere altcuiva acest lucru?

Iată şi soluţia – Copacul de hârtie (apăsaţi pentru a naviga către link-ul proiectului).

Efectele defrişărilor masive din ultimii ani ne afectează pe toţi, indiferent dacă locuim în mijlocul unui oraş sau la marginea unei (foste) păduri.
Cu toţii contribuim la această distrugere! O persoană ‘consumă’ anual aprox. 65 m3 de lemn – transformaţi în 320 kg hârtie (ziare, reviste, ambalaje, documente de birou etc).

Cum putem ajuta: strângem hârtie de la firme (mici şi mari), o ducem la un centru de colectare şi, cu banii primiţi, cumpărăm puieţi pe care-i plantăm în parcuri sau în locul copacilor tăiaţi în zone forestiere.

Reţine că din 10 kilograme de hârtie se cumpară 1 copăcel!!

Câteva cifre şi date:

• Pentru a obţine o tonă de hârtie de imprimantă sunt necesari 24 de copaci maturi
• Hârtia poate fi reciclată de maxim 7 ori. După aceea se adaugă fibră nouă pentru ca produsul final să nu-ţi piardă caracteristicile
• Pentru a obţine o tonă de hârtie de ziar sunt tăiaţi 12 copaci
• Fiecare tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci
• Din 100 t de hârtie colectate se pot replanta cca. 15 ha de pădure

Purtăm în prezent un război nemilos şi crud cu propria planetă, fără oprire. Aceasta reacţionează la rândul său agresiunilor noastre repetate şi iresponsabile, cauzându-ne nouă înşine neplăceri. Deşi încercăm să ne asumăm constant responsabilitatea pentru foarte multe lucruri, reuşim să evităm mereu mediul înconjurător. Avem mereu o problemă în a înţelege că aerul murdar pe care îl respirăm, apa poluată de la mare în care ne place (sau nu) să facem baie, căldura insuportabilă care ne deranjează vara, precum şi inundaţiile care duc la scumpirea fructelor pe care vrem să le mâncăm sunt cauzate de noi.

Nimeni nu vrea să vadă copaci doar în poze căutate pe Google sau, mai rău, în interiorul chenarului negru de doliu. Nimeni nu vrea să îşi amintească de păduri. Toţi vrem să le vedem pe viu, lângă noi, nu în documentarele de pe Animal Planet. Nu lăsa ca pădurile să fie introduse în chenarul negru al doliului. Luptă-te ca ele să trăiască!

Hai să nu mai vorbim, ci să acţionăm! Să facem ceva – cât de mic putem. Vă rog să promovaţi mai departe proiectul “Copacul de hârtie” şi, mai mult, să încercaţi să vă găsiţi timp să vă implicaţi în el.

Plăcerea sădirii unui copac nu se compară cu nimic! Încercaţi şi veţi vedea. :)

Thank you for selling…

Ieri şi astăzi am luat o gură de aer proaspăt care mi-a curăţat considerabil norii ce mi se strânseseră în faţa ochilor în ultimele zile. Am repetat ce înseamnă comunicarea profesională în mediul de afaceri şi în general şi am învăţat noţiuni elementare din domeniul vânzărilor.

Am realizat, în sfârşit, care este importanţa unui om de vânzare şi a talentului acestuia de a-şi convinge clienţi să achiziţioneze un produs. Deşi a durat doar două zile, fiind extrem de compact, cursul de training a fost ţinut în cadrul locului unde lucrez de către doi profesionişti excelenţi, cu o largă experienţă. Este vorba despre Petre şi Josie Maran de la Maran Consulting. Doi oameni care te frapează prin uşurinţa şi siguranţa cu care comunică, doi oameni care iubesc ceea ce fac şi se implică trup şi suflet în ceea ce susţin. Cel puţin asta e impresia pe care ţi-o lasă. Cum reuşesc acest lucru? Fiind vânzători de elită. O să încerc să fac o scurtă listă cu lucrurile esenţiale pe care le-am reţinut de la acest training. Deşi sunt convins că s-ar putea să plictisesc cititorii care cunosc astfel de informaţii, eu sunt abia la început de drum în carieră şi pentru mine acestea sunt noutăţi. Mai bine zis, lucruri pe care le intuiam, dar nu le corelam. :) So…

- să nu foloseşti niciodată formule negative precum “nu ştiu”, “nu pot” sau “nu am” în prezenţa unui client

- să ai o ascultare activă, ascultând cu două urechi (66 % din comunicare) şi vorbind cu o singură gură (33 % din comunicare)

- să urmăreşti şi să ceri constant feedback-ul clientului pentru a te asigura că ai înţeles care îi sunt nevoile

- să ai încredere în produs, în companie şi în tine, investind produsul cu pasiune şi vitalitate, încercând să cuprinzi şi să prezinţi o mică lume chiar şi în cel mai mic obiect

- să fii mereu atent la detalii (vestimentaţie, gesturi, tonul vocii, privire)

- să NU întârzii

- să îţi recunoşti greşelile şi să nu induci niciodată clientul în eroare, oferindu-i toate informaţiile existente şi necesare despre produs

- să prezinţi mereu caracteristicile produsului şi beneficiile clientului, punând accent pe ambele, realizând astfel o conexiune între nevoie şi satisfacere, cerere şi ofertă.

- negocierea este o luptă dată între doi oameni cu interese antagonice

- orice client este mai întâi om înainte de a fi consumator, director sau manager regional, etc

- zâmbiţi mereu (chiar şi la telefon)

Desigur că am reţinut şi am învăţat mult mai mult în aceste două zile, dar nu pot să vă spun mai multe pentru că s-ar supăra Petre şi Josie pe mine că le fur pâinea. :))

Am avut deci două zile excelente cum nu am mai avut de foarte mult timp petrecute în compania colegilor şi a doi oameni pentru care port deja un respect enorm. Am învăţat noţiuni elementare de vânzări simţindu-mă bine, fără să simt că fac vreun efort şi fără să mă plictisesc vreo secundă.

Mulţumesc, Petre. Mulţumesc, Josie. :)