Telecinemateca cu Toma Caragiu

Când am văzut filmuleţul cu Charlie Chaplin zilele trecute mi-am amintit de melodia superbă de la “Telecinemateca”. Ştiaţi că e compusă de el? În fine, am dat un search pe YouTube şi nu am găsit mare lucru, dar am găsit ceva. L-am găsit pe Toma Caragiu – unul dintre cei mai mari actori români din toate timpurile. Om de Oscar din punctul meu de vedere. Şi, mai mult ca sigur, între primii trei actori de comedie români.

Parcă te întorci un pic în timp când te uiţi la filmuleţul ăsta. Mi-ar plăcea să găsesc mai multe de genul ăsta pe Internet. Poate se sesizează cineva şi îmi ascultă rugile. :)

UPDATE: Melodia se numeşte “This is My Song” şi este compusă de James Last. :P

P.S.: Vedeţi că o puteţi asculta în “Cutia neagră”. Doar daţi scroll mai jos.

P.S. 2: Tot acolo găsiţi şi o poză drăguţă cu Charlie. :)

Clarificare

Am analizat în tot acest răstimp situaţia generată de iniţiativa mea faţă de blogul domnului jurnalist Victor Ciutacu şi mă văd nevoit să clarific anumite chestiuni de maximă importanţă pentru mine:

- nu am intenţionat vreun moment să pun în discuţie calitatea de jurnalist a lui Victor Ciutacu (postul său fiind o evidenţă clară în ceea ce priveşte profesionalismul său)

- nu am intenţionat să cenzurez blogul lui Victor Ciutacu pentru că sunt un sincer susţinător al libertăţii de exprimare (deşi am fost acuzat de acest lucru, îmi pare foarte rău că asta s-a înţeles şi este vina mea pentru o exprimare neclară)

- nu am intenţionat să îmi fac trafic (reclamă) pe spinarea notorietăţii lui Victor Ciutacu pentru că o astfel de modalitate de a căpăta notorietate în lumea comunicării ar fi sub demnitatea mea

- nu am intenţionat să creez un curent de agresivitate împotriva domnului Ciutacu, ci un curent de pasivitate împotriva agresivităţii dânsului

- am intenţionat să îi ofer domnului Ciutacu o replică pe propriul blog, deoarece acesta are un comportament imposibil pe blogul său, oferind un feedback deficitar unor atitudini neutre faţă de acţiunile sale

- am intenţionat să îmi fac clară poziţia în ceea ce priveşte modalitatea sa de a trata proprii cititori şi abaterile grave (după părerea mea) de la deontologia jurnalistică pe care acesta le-a înfăptuit

- am intenţionat să îl fac pe domnul Ciutacu, precum şi pe cititori, să înţeleagă că, într-un mediu democratic şi deschis, în ciuda poziţiei sociale şi a puterii pe care o deţine un jurnalist, acesta trebuie să aibă o conduită corespunzătoare şi să fie tolerant (ceea ce dânsul a demonstrat că nu este)

- am intenţionat să dau un exemplu de “AŞA NU” în domeniul comunicării, dar mai ales în ceea ce priveşte atitudinea unui jurnalist

Nu îmi voi retrage posturile “Scoate-l pe Ciutac din blogroll” sau “Să evităm ciutacizarea blogosferei”, dar trebuie să recunosc că am greşit profund prin a mă implica într-un război inutil, fără rezultate. Trebuie să recunosc că m-am târât singur într-o atmosferă de senzaţionalism şi că limbajul meu a fost pripit, cauzat de o reacţie impulsivă. Dacă aş fi ştiut să rezolv lucrurile eficient şi decent de prima oară, ştergându-l eu însumi din blogroll şi rezumându-mă la această acţiune, poate nu aş fi ajuns într-o situaţie de controversă.

Ideea principală a acestui mesaj este că mai am de învăţat în ceea ce priveşte claritatea şi eficienţa mesajelor pe care încerc să le comunic. Trebuie să îmi gândesc acţiunile şi consecinţele acestora pe termen lung, nu să adopt un comportament impulsiv, dictat de sentimente de moment, lucru pe care îl recomand şi domnului Ciutacu.

În ultimă instanţă, aş dori să adresez scuze domnului Ciutacu şi mai ales familiei acestuia  doar dacă am cauzat vreo problemă în viaţa sa personală, deoarece am înţeles (dintr-un interviu) că familia acestuia ar fi afectată de reacţiile agresive cu care se confruntă. Nu mi-am dorit şi nici nu intenţionez să cauzez vreo problemă vieţii sale personale, faptul că nu am acceptat ca adresa dânsului să fie publicată pe blogul meu fiind o dovadă în acest sens.

Sper că intenţiile mele au fost clarificate în cele scrise mai sus.