Gorinews

Am încărcat al cincelea episod / articol de Web 2.0 – despre reţele sociale ca MySpace, Hi5 sau Facebook în cutia neagră. De asemenea, puteţi găsi o poză cu Liam, Keith şi Maxim de la Prodigy, precum şi o melodie mai puţin cunoscută, dar foarte tare a băieţilor.

Bonus: Cinci videoclipuri Prodigy – Breathe, Smack My Bitch Up (bestial!), No Good (Start The Dance), Firestarter şi  Hotride de pe ultimul album. Videoclipurile spun şi ele multe despre trupa the Prodigy şi puteţi avea încredere că băieţii sunt la fel de “răi” pe scenă aşa cum sunt în videoclipuri. Keith is very fuckin sick! :)

Fiţi pe fază pentru relatări de la B`Estival, la care voi merge doar în a treia zi – 1 iulie – Marilyn Manson, Alice Cooper şi Wu-Tang Clan.

Smack my Coke Up

Vineri m-am hotărât să merg la Coke Live şi am luat bilete. Nu eram foarte entuziasmat, dar mă gândeam că oferta de a merge doi studenţi pe un bilet de 134 RON nu e chiar aşa rea, pentru că asta însemna că plătesc doar 67 de lei pentru două zile – 23 şi 24 iunie, sâmbătă şi duminică.

Sâmbătă nu am avut cum să ajung mai devreme de ora nouă, ratându-i pe cei de la The Rasmus, însă am ajuns la timp pentru a prinde trupa istorică, legendele în viaţă, unicii oameni pentru care doream să merg de prima oară la concert – THE PRODIGY.

The Prodigy – Music for fucking your mind

Nu aveam idee că Liam, Maxim şi Keith pot fi atât de tari şi nu îmi închipuiam ce înseamnă un concert Prodigy, dar pot să vă spun că înseamnă totul: muzică live cântată la nivel calitativ de album, başi care îţi smulg inima, show de lumini “tripat”, atmosferă incendiară şi foarte mult pogo. Tot respectul pentru Maxim şi Liam mai ales, care sunt nişte muzicieni desăvârşiţi! Băieţii au început cu o piesă pe care, spre ruşinea mea, nu o ştiam. Cred că se numea “Wake the Fuck Up”. În fine, au continuat cu “Breathe”, “Voodoo People”, “No Good”, “Spitfire”, “Firestarter”, “Diesel Power” şi “Poison” pe un fundal de lumini demenţial, încât intrai în trip chit că nu băusei nimic înainte – cum făcusem eu. Ne-am mai chilluit un pic pe “Out Of Space”, după care băieţii au atins punctul culminant cu “Smack My Bitch Up”, pe care atmosfera pur şi simplu a luat-o razna. Hoardele de tineri depravaţi, manipulaţi de muzica diabolică, au început să trepideze demonic pe undele sonore ieşite din iadul britanic adus pe meleaguri mioritice…

Vanilla Ice – tetere, tetere, tetere, tetere…

Cam asta a fost tot ce a cântat “rapperul” american pe scena de la Lacul Morii. O serie de mizerii muzicale (nu pot să le numesc melodii) vomitate în microfon într-o tentativă penibilă de a face spectacol. A aruncat foarte nervos cu multe sticle de apă pe public, a făcut câteva glume sexuale şi cu aluzii la droguri, atât de evidente încât puteau fi luate în serios doar de un copil de şapte ani şi… a înjurat. “Holy shit!” I-a mai lins un pic în cur pe Prodigy şi pe Coca-Cola, după care a încercat să agaţe nişte fete urcându-le pe scenă. Cred că nici măcar asta nu i-a ieşit bietului Vanilla care a fost cea mai proastă glumă posibilă după cei de la The Prodigy. Chiar nu cred că se putea mai rău. Decât dacă ne orientăm spre “industria” muzicală românească poate…  VANILLA ICE – WAAAY 2 GAAAY!

Ill Nino

Nu am apucat să îi prind de la început, dar au fost foarte tari. Păcat că nu au avut un public pe măsură, dar au dat tot ce au avut. Deşi nu ştiam foarte multe piese de la ei, m-am simţit bine pe hardcore metal-ul dat de cei de la “Copilul Bolnav” (asta ar fi traducerea).

The Cult

Un sound ciudat, cu un solist cu o voce uşor ciudată. Interesanţi, dar un pic cam distanţi de gen de mine. Şi cred că şi de publicul prezent. Rock de calitate, ritmuri mişto, dar lipsea ceva. Chitaristul era excelent. Chiar era deasupra restului trupei. În fine… ideea de bază e că nu au cântat melodia lor de bază – “Painted on my heart”. That was way lame.

Incubus

Geniali! Nu aveam idee că sunt o trupă atât de bună live. Deşi muzica nu este neapărat genul meu, trebuie să recunosc că băieţii au făcut o atmosferă excelentă şi au demonstrat că sunt nişte muzicieni super tari, care sună la fel de bine live cum reuşesc pe album. Un singur regret: nu au cântat “Pardon Me”, primul lor hit, pe care eu chiar îl aşteptam entuziasmat. Dar m-am mulţumit cu “Wish You Were Here” şi “Drive” pe finalul concertului.

Impresii generale

- mulţi oameni dubioşi şi demenţi la concertul Prodigy. Sau cel puţin aşa păreau. În fine… :) Era oarecum cool să vezi aşa toţi gândacii de bucătărie cum ies de prin vizuine – piercaţi pe toată mecla, raşi în cap sau cu creste lungi şi roşi, muşchiuloşi tatuaţi pe jumate de corp şi oameni cu priviri foarte dubioase. Abia când i-am văzut pe băieţi am îneţeles de ce e securitatea atât de exagerată.

- gabori (scuze, jandarmi) nesimţiţi şi obosiţi – la fel ca de obicei. Lipsa de creier pare a fi caracteristica lor principală, indiferent de evenimentul la care s-ar afla.

- preţuri uşor nesimţite – bere Peroni la 330 – 8 RON; apă plată Dorna la jumate – 4 RON. Puh-lease. Fuck off! Aaa… şi ne-au luat brichetele la intrare ca să ne vândă altele! De la L & M!! La ofertă! Fuck you twice! În fine… poate sunt eu sărac. Whatever…

- atmosferă uşor bătrânească. La Prodigy publicul nu i-a rechemat la rampă – dacă vă puteţi închipui aşa ceva. Asta în condiţiile în care am fost la 4 concerte Paraziţii până acum şi de fiecare dată au fost rechemaţi. Chiar şi de două ori. Altă fază – la Ill Nino, extrem de aproape de scenă atmosfera era foarte gay în sensul că nu se întâmpla absolut nimic. Niciun pogo. Măcar unul mic… Decât oameni “cool” care dădeau din cap uşor ruşinaţi. You too can have my middle finger guys.

- foarte foarte foarte foarte departe de staţia aia nenorocită de tramvai – cel puţin 15 – 20 de minute de mers în trap. Ceea ce e aiurea. :/

În rest, mai nimic. A fost mişto oricum. O să mă duc şi la B`Estival duminica viitoare, dar doar în a treia zi la Manson şi la Alice Cooper. Apropo, m-am hotărât în sfârşit să mă duc la Sziget. Abia aştept. Legat de asta o să vă mai ţin la curent.

P.S.: Păcat că nu aţi fost la Coke Live. A fost foaaaaarte tareeeeee!!! :)