Nu, zaietz, pogodi!

Ştiu că risc să devin monoton, dar odată cu vizionarea filmuleţului de ieri cu omuleţul Gopo, mi-am amintit de un alt desen animat care mi-a “bântuit” copilăria în sensul bun al cuvântului.

“Nu, pogodi!” cu celebra replică “Nu, zaietz pogodi!” cu traducerea “Lasă că vezi, tu, iepuraşule!”. Cred că ştiţi deja despre ce este vorba, nu-i aşa? Ba chiar am vaga senzaţie că nu există oameni din generaţia mea care să nu cunoască respectivul serial de desene animate. Cum, nu mai ştiţi lupul fumător cu pantaloni evazaţi şi sex-appeal stil anii ‘70 care alerga iepuraşul nevinovat pentru a-l prinde? Eu abia acum realizez că acesta este echivalentul lui “Tom şi Jerry” în varianta rusească, dar trebuie să precizez că este mult mai inteligent, cu umor subtil şi delicios. Desenul animat a rulat din 1969 până în 1986 şi au existat şi câteva episoade produse între 1993 şi 2004 – în total 20 de episoade.

Deşi după 1990 s-au făcut asemănări între “Tom şi Jerry” şi “Nu, pogodi!”, creatorul serialului a recunoscut că a văzut primul episod din desenul animat american abia în 1987, când fiul său a cumpărat o casetă video.

Vocea lupului este interpretată de actorul rus de comedie Anatoli Papanov (1922 – 1987) de primul episod până la episodul cu numărul 18. Regizorul Vyacheslav Kotyonochkin nu era privit foarte bine de către colegii săi, fiind bănuit de introducerea unor aluzii “imorale” (mai ales pentru regimul comunist) în desenul animat, însă popularitatea acestuia în timpul Rusiei Sovietice, cât şi în prezent, a spulberat orice critică, iar “Nu, pogodi!” a devenit un clasic.

Iată şi înfăţişarea reală a lupului “vagabond” – Anatoli Papanov. Îmi amintesc cum mă uitam la aceste desene animate şi mi se păreau atât de diferite de restul pentru că erau atât de amuzante şi păreau că nu se chinuie să atragă atenţia. Acţiunea şi personajele au o naturaleţe şi o vitalitate dinamică ce te face să rămâi entuziasmat în faţa ecranului. Să nu mai vorbim de muzica excelentă şi de atmosfera specifică acelor vremuri romantice ale televiziunii! Îmi mai amintesc ca prin vis şi alte animaţii ruseşti sau cehoslovace, precum şi româneşti, dar nu ştiu de unde să le iau. Cert este că efectul produselor mediatice pe care le consumam în copilărie a fost unul puternic şi permanent, motiv pentru care îmi dau seama cât de importantă este reglementarea audiovizualului. Mi se pare că puştii din ziua de azi nu mai beneficiază de acele desene animate romantice, distractive, inocente, care să îi ajute să aibă o percepţie veselă asupra vieţii. Mi-e teamă că maturizarea vine mult prea repede la generaţiile de astăzi şi cred că şi desenele animate sunt de vină. :)

Am vorbit suficient, poate prea mult. Să urmărim împreună un episod din “Nu, pogodi!” Fără popcorn! :)

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre animaţii ruseşti intraţi pe blogul ăsta – e foarte tare!