Concertul Rolling Stones – A Bigger Bang Band

Am fost aseară la Rolling Stones. Nu aveam cum să ratez cel mai mare concert al anului, poate cel mai tare concert ţinut vreodată în România. Am reuşit să merg la ceva concerte în 2007 (Coke Live, Robert Plant, Rolling Stones) şi mă aşteaptă acum Sziget.

Cum a fost aseară?

organizare (5/10): ca de obicei execrabilă – prea puţine intrări pentru 60.000 de oameni, enorm de puţine tarabe de răcoritoare şi d-ale gurii, prea multe filtre de begesei (un begeseu – un lucrător la BGS) şi jandarmi tunşi chelios şi încruntaţi; ni s-au luat sticlele cu apă ca să ni se vândă altele înăuntru (la fel ca la Coke Live cu brichetele).

sonorizare (7/10): destul de neclară, cu multe momente în care vocea lui Mick Jagger era acoperită de instrumente, mă aşteptam la mai mult din partea inginerilor de sunet

show (10/10): TOTAL! Mick Jagger (63), Keith Richards (63), Charlie Watts (66) şi mezinul Ron Wood (60) au demonstrat că they can still ROCK! Nu ştiu ce au prizat băieţii înainte, dar pentru nişte oameni de peste 60 de ani au o vitalitate extraordinară! Până la urmă, Rolling Stones rămân Rolling Stones chiar şi după 45 de ani de cântat. Ce să vă spun? Dans, muzică, solo-uri de chitară, artificii, totul pe celebra scenă înaltă de 28 de metri. Un element unic a fost desprinderea unei bucăţii de scenă centrală, pe care cântau Rolling Stones, şi mutarea acesteia prin nişte roţi exact în mijlocul publicului.

*Mick Jagger a vorbit jumătate de spectacol în limba română! RESPECT!

performanţă (10/10): Am mai spus şi mai sus că au existat probleme de sunet şi mi s-a părut că la un moment dat chitara lui Richards o ia razna (nu în sensul bun). De asemenea, au fost şi cazuri în care nu înţelegeam ce spune Mick Jagger. Acestea au fost însă momente izolate, pe care le iei în serios doar dacă eşti foarte cârcotaş. Chiar am auzit pe cineva din public care spunea că au făcut un show execrabil în comparaţie cu spectacolele din Vest. Dar nu sunt deloc de acord. Băieţii au fost zei! :) Au cântat aproape două ore la nivel înalt şi s-au mai şi mişcat pe scenă.

playlist (8/10): Spre ruşinea mea, nu am o cultură discografică suficientă în ceea ce îi priveşte pe Rolling Stones, dar pot să vă spun că au cântat: Sympathy For The Devil, It’s Only Rock’n'Roll, (I Can’t Get No) Satisfaction, Brown Sugar, Miss You, You Can’t Always Get What You Want, Paint It Black şi I’m Crazy. A fost un moment într-adevăr special cel în care a cântat Keith Richards două melodii. Am reuşit să vedem şi inelul său cu cap de mort pe ecran! :)

Aşteptam “Angie”, “Anybody Seen My Baby”, “Streets Of Love” şi “Don’t Stop”, dar nu le-au cântat. De aceea le-am pus special pentru voi la Gorivideo, alături de una dintre primele reprezentaţii televizate ale formaţiei, din 1966 – “Time Is On My Side”.

public (7/10):  Ca de obicei, românesc. Înţeleg că media de varstă era peste 40 de ani în tribune, unde stăteam noi, dar … cum să stai, frate, jos la Rolling Stones??? Măcar au aplaudat şi au striga, dar când era vorba de fredonat melodiile împreună cu Jagger, lucrurile se complicau. Foarte mulţi oameni care nu prea avea treabă cu formaţia respectivă, dar veniseră. Nu am nimic cu ei, doar că mi se păreau veniţi direct din discoteca de manele. :) Mă bucur însă pentru fanii adevăraţi, cei care visau în timpul comunismului la un astfel de concert, iar acum au trăit să îi vadă pe Rolling Stones în România. Una peste alta, oamenii s-au simţit bine şi asta contează cel mai mult!

Deşi nu s-ar obţine o medie foarte mare din notele date mai sus, trebuie să recunosc că este cel mai mare concert la care am fost vreodată – Rolling Stones – 60.000 de oameni. Urmează Sziget! :)

Dacă ar fi să fac o comparaţie între cele trei concerte importante la care am fost până acum, punctele forte şi cele slabe ar fi următoarele:

Coke Live:

- atmosferă tare, locaţie cool (pe insulă), două concerte foarte tari (Prodigy şi Incubus)

- organizare foarte lame (trebuia să mergi enorm până acolo, gheretele de bere erau  prea departe de scenă, jandarmii erau foarte nesimţiţi, ni se luau brichetele ca să ni se vândă altele); câteva performanţe sub aşteptări (Vanilla Ice, The Cult)

Robert Plant:

- vocea lui Robert Plant nu se compară cu nimic din ce am văzut până acum într-un concert live – este ceva unic; instrumentişti profesionişti, cu feeling care au avut o performanţă foarte bună
- atmosfera slăbuţă, amplasament aiurea (RomExpo sucks în materie de concerte), organizare stupidă, bazată pe jetoane

Rolling Stones:

- show foarte bine organizat, performanţă impecabilă, implicare mare şi contact permanent cu publicul, vizual unic.

- sonorizare proastă, public sub nivelul formaţiei.

**Alături de cele cinci videoclipuri de la gorivideo, am adăugat şi o poză spirituală şi sugestivă (zic eu) cu cei de la Rolling Stones, precum şi una dintre melodiile mele preferate – “Fool To Cry”.