Senzaţional!Ascultă-l pe Goriulian! Perle de la admiterea FJSC 2007!

Cer iertare lui Andrei Roşca deoarece mă inspir din rubrica sa, “Recomandări”, dar am dat peste nişte posturi absolut delicioase şi trebuie să vă conduc cumva către ele. Aşa că voi institui rubrica:

“Ascultă-l pe Goriulian!” . Adică recomandări de la Goriulian. Şi iată primele posturi pe care vi le servesc călduros.

1. George Popescu, profesor la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. 31 de ani. Nevinovat. A fost supus traumelor admiterii din acest an. Iată ororile care au torturat existenţa bietului om:

PERLE ADMITERE FJSC 2007 – Subiectul 1 

2. Antonio Momoc, profesor şi el la aceeaşi instituţie superioară de învăţământ. 29 de ani. La fel de nevinovat. La fel de traumatizat. Trebuie să fim alături de el şi să îl ajutăm să treacă peste aceste momente extrem de grele. Iată cauzele acestei drame:

PERLE ADMITERE FJSC 2007 – Subiectul 2 

Acum… să vă mărturisesc propria dramă… Am fost contactat acum aproape o lună, înainte să plec la Sziget, de către o tânără candidată cu ambiţuri mari! Mari de tot! Cât Casa Poporului aşa. O tânără cu perspectivă, cu o insistenţă demnă de cel mai înfometat jurnalist de anchetă, cu o viziune specială. Fătuca mi-a provocat seri de maximă relaxare cu nişte lucrări briliante, pe care nu voiam să vi le împărtăşesc. Până acum! Desigur, anonimatul va păstra un loc călduţ pentru această tânără speranţă a gazetăriei carpato-danubiano-pontice.

Vă invit către lectură (doar două texte – ele sunt, desigur, mai multe):

1. “O lume uitată”

 

O lume uitata

Eu, in aceasta istorisire ma situez in centrul discursului epic deoarece am avut sansa de a gusta un eveniment inedit, tulburator. Ca protagonist al intamplarii voi fi integru in ceea ce priveste relatarea evenimentelor.            

            Intr – o dupa amiaza torida ma indrepatam fulgerator spre unul dintre spatiile exotice, pe care adesea le strabateam din tinuturile Baraganului. Itinerariul imi era atat de familiar fiind frecventat de nenumarate ori, inacat nu – i acordam o deosebita importanta.

            Oboseala acumulata datorita dificultatilor din activitatile zilnice asociata cu soseaua dogoritoare si atmosfera incinsa m – a purtat intr – o ameteala neprielnica. Eram atat de aclimatizata cu regiunea incat puteam reproduce drumul cu ochii inchisi.

            Din cauza agitatiei cotidiene  m – am simtit istovita ( obosita ). Desi aproape ca eram invaluita de somnolenta imi continuam ruta conducandu – mi automobilul. Deodata se opri masina din lipsa combustibilului. Derutata, parca trezita dintr – un somn adanc nu realizam unde ma aflam si de ce imprejurarile imi par atat de straine.

            Teama de a nu innopta in pustiu, in acele tinuturi neprimitoare ma invaluia.

            Am pornit grabita pe o alee zgrunturoasa in speranta ca voi gasi o asezare populata cu persoane sociabile care mi – ar putea oferi ajutor. Examinand imprejurimile, spre norocul meu, in orizontul apropiat am remarcat mici asezari darapanate. Apropiindu – ma spre surprinderea mea am observat ca aceste colibe, daca le pot numi asa, erau populate. Eram atat de stupefiata ca – n acele regiuni uitate de lume  si – n acele conditii inumane  mai sunt persoane care supravietuiesc.

            Pornisem cu gandul ca voi putea imprumuta  carburant pentru masina sau macar sa pot cere ajutorul telefonic. Deziluzionata am descoperit  din spusele localnicilor ca dupa o lunga perioada de seceta, batranii satului au declarat debusolati ca – n acele tinuturi domneau foamea si bolile.

            Acei oameni erau privati de bunurile elementare, incercuiti de saracie si mizerie. Parea un colt rupt de lume… Am fost naucita la vederea acelor locuri si o dorinta fierbinte mi – a incendiat gandirea: de a- i sprijini pe acesti oameni defavorizati care nu au un statut privilegiat, asemenea multor persoane.

            Starpiti de griji si neajunsuri, acestia au avut gand bun si inima deschisa ajutandu – ma sa ajung la cel mai apropiat centru urban, cu vehiculele de care dispuneau:caruta.

            Recunoscator le – am fagaduit ca ma voi iintoarce sa le imbunatatesc pe cat posibil traiul.

            Lucrand intr – un mediu public, am informat persoane care dispuneau de un patrimoniu  (avere) considerabil/a despre tulburatorul,rascolitorul colt al naturii.

            Spre uimirea mea am constatat ca numeroase persoane importante s – au oferi sa le construiasca case, strangandu – le fonduri remarcabile pentru a le amelioara nivelul de convietuire:medicamente, hrana, imbracaminte si toate nevoile fiziologice.

            Intr – un mod aleatoriu am reusit sa transfigurez viata unor suflete umane.

2. “Festivalul usturoiului”

Festivalul usturoiului

            De – a lungul anilor, un obicei ancestral care infrumuseteaza si imbunatateste cultura si activitatea oraselor este acela al realizarii diferitelor targuri si expozitii realizate atat in catdrul intern al patriei dar si in afara acesteia.

            Ipotetic fiecare regiune a minunatei noastre tari are un domeniu prin intermediul caruia se reliefeaza si se valorifica. Romanii fiind persoane ingenioase, patrunzatoare isi promoveaza materia de care dispun prin mijlocirea iarmarocurilor, a pietelor, a expunerilor si a etalarii produselor.

            Astfel, toamna trecuta, insasi capitala tarii, Bucuresti s – a bucurat de o fastuoasa prezentare a diferitelor materiale care ne – au incantat prin fluxul aratos al produselor. Cu siguranta toate expunerile au dispus de materiale incantatoare, dar spre sfarsitul activitatii si – a facut aparitia o echipa care ne – a inmarmurit prin buna organizare a prezentarii produsului: ustutoiul – obiectul activitatii lor. Acestia au realizat un concurs prin care au captat atentia eminamente a celor prezenti ( spectatorilor ) cat si a telespectatorilor, fiind difuzat la numeroase programe de televiziune.

Dibaci si inventivi, profitand de generozitatea spatiului care li s – a oferit au destins atmosfera prin includerea in concurs si a celor de fata, a privitorilor incitandu – i. Participantii trebuiau sa cucereasca lumea cu usturoiul gasindu – i cat mai multe intrebuintari: ca aliment, medicament si planta cu virtuti mistice.

Initial am venit am venit la aceste expozitii ca simplu spectator, dar mi s – a parut provocator sa ma incadrez in aceasta competitie fiind in totalitate ( exhaustiva ) o activitate de divertisment.    

Fiind o persoana energica, dinamica, permeabila spre indeletniciri inedite dar mai ales avand incredere in propriile forte, am receptat prin perspicacitate si creativitate  intru totul atentia publicului prin argumentele aduse.

Am construit prin motivatii fructuoase, pornind cu o puternica forta de a cuceri lumea prin rationamente ca: atragerea investitorilor interesati in redesteptarea mini industriei de prafuri din usturoi; prin insuflarea unei sperante de a putea recuceri o piata castigata pe nedrept de firme straine; prin deschiderea unor farmacii naturiste subliniind multitudinea efectelor benefice de care dispune usturoiul ca medicament. De asemenea “punerea pe picioare” a unui restaurant cu specific usturoi, macaruri de si cu usturoi.

Acestea au fost cateva dintre motivele aduse in proba de concurs prin care am trezit imagini plastice, emotii, sentimente in sufletul oamenilor.

Festivalul a benificiat de un public record estimat la 40 000 spectatori.

Am fost profund si placut impresionata cand am fost desemnata “Miss Usturoi”, fiind pentru mine un moment extrem de savuros. Acea clipa a adus incantarea in sufletul meu pentru ca si eu la randu – mi am adus – o in sufletul celor care m – au urmarit, fiind din simplul specator al actiunii, participant si in final avand un rol privilegiat de casticator: “Miss Usturoi numele MEU”.