Am fost ieri la cinema şi am văzut şi eu “Ratatouille”. Foarte drăguţ filmul! Am rămas şi cu un personaj preferat şi anume înfiorătorul Anton Ego, sub vocea lui Peter O’Toole. Ştiaţi că Peter O’Toole a fost nominalizat de opt ori la Oscar pentru rol principal şi nu a câştigat niciodată? O da! Ăsta da ghinion. Dar nu despre Peter O’Toole urmează să vă povestesc, după cum deja cred că v-aţi dat seama.

Însă de la el a pornit firul prezentei cercetări, deoarece am observat la secţiunea Trivia de pe IMDB că este prieten bun cu April Ashley. Numele mi-a atras atenţia şi am pornit o mică investigaţie şi iată că am ajuns la nişte rezultate.

Iată unde am ajuns:

Primii transexuali?

April Ashley, născută George Jamieson, în 1935, este un model englez faimos şi hostess de restaurant. Dar şi un foarte faimos transexual. În anii ‘50 şi-a început cariera în Paris, la Teatrul de Cabaret, alături de faimosul reprezentant al transexualilor din acele timpuri, Coccinelle (”Buburuza”). Schimbarea de sex şi-a făcut-o abia în 1960 la Casablanca (Maroc) cu doctorul Georges Burou, responsabil şi pentru transformarea lui Coccinelle în femeie. April a apărut în “Vogue” şi se pare că a avut relaţii intime cu Peter O’Toole şi Omar Sharif.

Wow! Am rămas eu când am citit aşa ceva şi mi-am continuat odiseea în istoricul transexualităţii. Cred că am avut mai mereu o fascinaţie uşor morbidă pentru transexuali, hermafrodiţi sau androgini. Însă nu sexuală. Sper… :) Ideea este că am văzut travestiţi în videoclipul celor de la Faith No More – “Easy”, în “She’s Madonna” al lui Robbie Williams şi trebuie să mai fie ceva; şi mereu mi-au dat o senzaţie de mister, de “freaky stuff”. Oare de ce? Hmm…

Mai sunt şi eternele bancuri în care auzi de unul care vede o tipă mişto şi vrea să facă sex cu ea şi descoperă un mare falus erectus. Cam care ar fi reacţia voastră într-un moment de genul ăsta? (Băieţii, vă rog! :) ) Trebuie să recunoaşteţi că transexualii selectaţi în acest post sunt mult mai frumoşi decât o listă lungă de femei frumoase. :)

Am aflat astfel şi cine este Coccinelle.

Jacques Charles Dufresnoy (1931 -2006) şi-a făcut debutul artistic la clubul de divertisment “Chez Madame Arthur” în 1953. Datorită talentului său de cântăreaţă, dansatoare şi coregrafă desăvârşită, Coccinelle a făcut “Chez Madame Arthur” celebru în tot Parisul şi apoi a devenit starul principal de la “Le Carrousel de Paris“, local de cabaret. Au urmat câteva roluri în filme după care a devenit reprezentanta mondială a transexualilor, fiind o atracţie internaţională datorită sex-appeal-ului său recunoscut.

OK. Pauză. Vă amintiţi “La Cage aux Folles” (Cuşca nebunilor)? Acea comedie franţuzească în care cuplul era compus dintr-un travestit de cabaret şi impresarul său? Cred că de la Coccinelle a pornit totul. Am săpat mai departe pentru a afla care au fost totuşi primii transexuali. Pentru că April şi Coccinelle sunt printre primii / primele doi / două care au căpătat notorietate mondială, transformând noţiunea de “transgender” în mainstream. Însă acest lucru nu înseamnă nici pe departe că nu au existat precursori.

Foarte scurt istoric al transexualităţii

Elagabalus sau Marcus Aurelius Antoninus – (203 – 222), împărat al Romei între 218 şi 222, continuator al dinastiei Severiene. Cunoscut mai ales pentru schimbarea religiei romane prin înlocuirea lui Jupiter cu o zeitate inventată de el însuşi: Deus Sol Invictus; dar şi pentru excentricitatea sa sexuală manifestată adesea exagerat şi fără inhibiţii. Se pare că Elagabalus a fost primul om transexual, conform menţiunilor istorice plătind o sumă mare de bani astfel încât medicul său să îl înzestreze cu organe genitale feminine. Deşi a avut cinci soţii, cea mai lungă relaţie a sa a fost cu Hierocles, vizitiul său personal. Împăratul organiza orgii la curte şi nu numai în care se machia şi purta peruci. (Tabloul de faţă se numeşte Trandafirii lui Heliogabalus şi a fost pictat de Sir Lawrence Alma-Tadema în 1888).

Cavalerul d’Eon – (1728 – 1810), diplomat, spion şi cavaler în armata franceză sub domnia lui Ludovic al XV-lea. Şi-a trăit jumătate de existenţă ca bărbat, iar cealaltă ca femeie, totul începând de la o misiune “undercover” pe care a trebuit să o îndeplinească la curtea Împărătesei Elizabeta Petrovna a Rusiei. A fost un personaj controversat al acelor timpuri, obţinând de la Ludovic al XVI-lea dreptul de a purta haine femeieşti, precum şi o garderobă completă. Cavalerul d’Eon a activat ca spion şi în Anglia, unde, la Bursa de Schimb din Londra ajunseseră să se facă pariuri dacă este bărbat sau femeie.

Lili Elbe – (1882 – 1931) este primul transexual “cu acte în regulă”, ca să spunem aşa. Adică se ştie clar că a întâmpinat o operaţie de schimbare de sex. De fapt, este prima operaţie de schimbare de sex mediatizată şi cunoscută în toată lumea. Einar Wegener s-a născut în Danemarca, unde s-a căsătorit cu Gerda Gottlieb, lucrând împreună în artă, mai ales ilustraţii şi modă. S-au stabilit în Paris în 1912, Einar devenind cunoscut pentru galeriile de artă, iar Gerda pentru pozele cu modele atrăgătoare. Abia în 1913 s-a descoperit însă că Einar era de multe ori modelul, îmbrăcat fiind în femeie. Din anii ‘20, Einar a devenit Lili Elbe în public, trecând drept sora lui Einar, însă abia în 1930 a început o serie de 5 operaţii cu doctorul Magnus Hirschfeld la Berlin. În acea perioadă, acest gen de operaţie era experimentală, doctorul îndepărtând mai întâi organele genitale masculine, încercând apoi să introducă în locul lor o pereche de ovare şi un uter, pentru că visul lui Lili era să fie mamă. Organismul a respins însă organele şi în urma unor complicaţii Lili a murit. A rămas însă cunoscută ca primul transexual, dar nu şi ultimul după cum veţi vedea.

Conceptul de transexualitate este prezent însă în multe izvoare mitologice, ba chiar din “fântâni” de cultură diferite. Iată, deci, că tema transexualităţii nu este ceva recent şi atât de apocaliptic pe cât se vrea:

Guan Yin – semi-zeitate de sex incert din religia budhistă (bodhisattva compasiunii)

Brihannala – este numele preluat de Arjuna, personaj transexual al uneia dintre cele două mari scrieri epice ale culturii hinduse: Mahabharata. A doua este Ramayana.

Iphis – personaj mitologic din Grecia Antică, transformat din femeie în bărbat – prezenţa temei transexualităţii.

Tiresias – preot al lui Zeus, transformat de Hera în femeie timp de şapte ani, deoarece a lovit cu băţul doi şerpi care se împerecheau; devenit preoteasă a Herei în cei şapte ani, dar şi mamă căsătorită cu copii.

Transexuali actuali de care poate aţi auzit

Amanda Lepore – model şi om de afaceri, în prezent o adevărată “icoană” a comunităţii transexuale din întreaga lume. Fiind unul dintre modelele preferate ale fotografului de vedete, David LaChappelle, a apărut în diferite campanii publicitare pentru Armani şi MTV, iar în prezent este şi hostess în multe dintre cele mai populare cluburi din New York. Amanda şi-a început transformarea încă de la 15 ani, suferind multiple intervenţii chirurgicale şi hormonale. Cele mai vizibile implanturi cu silicon sunt cele ale sânilor şi buzelor. Este foarte bună prietenă cu Sophia Lamar, şi ea transexual şi VIP în viaţa de noapte din New York.

Dana International - cântăreaţa israeliană care a căştigat premiul Eurovizion pentru cel mai bun cântec în 1998 (”Diva”). Cum, nu o mai ţineţi minte? Trebuie să vă amintiţi! Dana este o cântăreaţă de succes acum, hitul ei fiind nominalizat printre cântecele finaliste la “Aniversarea de 50 de ani a Eurovizion” pentru cele mai bune şlagăre ale competiţiei.

Desigur, există şi o trup de drag queens autohtonă, denumită “Divas”, despre care nu ştiu însă foarte multe informaţii

***

Acum… după ce am făcut o scurtă trecere în revistă a unor date diverse despre transexualitate, hai să abordăm un pic subiectul. În primul rând… de ce am făcut atâtea cercetări pe net ca să aflu informaţii despre transexuali? Îmi plac? Sunt gay? Sunt “ratat”? Nu, dragi prieteni, ci doar curios. Foarte curios. Pentru că, la fel ca în cazul multor minorităţi sexuale, rasiale, religioase sau de alt gen, transexualilor li s-au aplicat tratamente extrem de dureroase de-a lungul existenţei lor. Şi nu ştiu dacă ceva s-a schimbat foarte mult.

De ce urâm necunoscutul şi ne e frică de oamenii “prea” diferiţi, deşi noi toţi dorim să fim unici. Şi credem că suntem. M-a fascinat subiectul de faţă pentru că mi-am dat seama că în spatele acestor existenţe încercate de o societate atât de refractară şi intolerantă (deşi modernă în ipocrizia sa fără margini) se nasc paradoxuri dramatice. Spuneam zilele trecute că îmi este extrem de greu să mă accept pe mine însumi fiind eu însumi, iar un comentator observa că este şi mai greu să fii acceptat de ceilalţi fiind tu însuţi.

Cred că acestea sunt principalele trei direcţii psihologice (să zicem) către care ar trebui ghidată o discuţie despre transexualitate:

1. a fi tu însuţi indiferent de costuri.

2. a te accepta pe tine

3. a încerca să fii acceptat de cei din jur

Dacă însă la primele două puncte totul depinde de propria persoană, ultimul este vast dependent de societate. Societate în care nu sunt acceptaţi nici măcar homosexualii, despre care nu poţi spune că sunt la fel de “anormali” ca transexuali. Care sunt costurile acestei normalităţi pe care încercăm să o clădim mai mult în jurul nostru decât în noi pentru vieţile unora dintre semenii noştri? Cine decide (dintre noi) dacă un om are sau nu dreptul de a-şi alege propria identitate sexuală? Nu sunt un avocat al transexualităţii, deoarece vreau să cred într-o ordine naturală a lucrurilor şi suferinţa unei asemenea existenţe mi se pare un preţ prea scump pentru o libertate atât de apăsătoare. Totuşi… am rostit un cuvânt extrem de important în fraza anterioară: libertate.

Sunt un apărător al libertăţii (de exprimare şi existenţă) şi al toleranţei şi cred că dacă am putea deschide ochii pentru câteva momente am realiza că “normalul” nostru nu este decât o iluzie. Desigur că ni s-ar bulversa întregul sistem de valori mai mult sau mai puţin false în momentul în care am accepta o asemenea “oroare” a relativismului “american”, după cum mi-a şoptit cineva recent.

Mai ştiu că v-am plictisit de mult şi am luat-o pe arătură (cunoscând elementare reguli ale unui produs media) şi tocmai de aceea vă voi delecta cu un mic clip.

Bun. După ce aţi urmărit-o pe unica pionieră Coccinelle, vă propun să revenim. Şi voi schimba un pic şi tonul. S-au făcut atât de multe filme despre transexuali şi despre trecerea de la un gen la altul. “Boys Don’t Cry” cu Hilary Swank (Oscar în acelaşi rol) este despre o fată care devine băiat, iar “Transamerica” (Felicity Huffman – nominalizare la Oscar – rol principal) este despre un bărbat care devine femeie. Am văzut cu toţii emisiuni mai mult sau mai puţin “dubioase” cu transexuali pe “Acasă” sau pe “OTV”. Şi avem mereu aceleaşi reacţii: “Bolnavii ăia?”, “Greşeli ale naturii!”, “Creaturi ale diavolului”, “Nişte distruşi, *oponari infecţi!” Mă voi abţine să calific în vreun fel aceste opinii mai mult sau mai puţin argumentate, dar mă văd nevoit să le accept ca majoritare. Recunosc că nu m-am născut nici eu atât de tolerant pe cât sunt acum, dar am început să cred cu timpul că singura şansă de a evolua şi de a îţi înţelege semenii este să fii curios în legătură cu existenţa lor. În sensul bun, desigur. Cu cât afli mai multe despre ce nu cunoşti, cu atât accepţi mai uşor. Să lansăm însă un nou set de întrebări:

- Ce părere are Biserica (creştină oricare ar fi ea) despre transexuali? Care sunt argumentele?

- Cum îşi poate cineva da seama că este de fapt femeie sau bărbat? (Unde a greşit Marele Arhitect distribuirea sufletelor sau, mai mult, a cromozomilor?)

- Care este perspectiva unui transexual asupra sexualităţii şi a propriei sale vieţi, în general?

***

Recunosc că mă aflu în punctul în care cineva îmi poate spune: “And your point is???” Voi încerca să răspund acestei întrebări imaginare:

My point is:

În momentul în care veţi reuşi să vă acceptaţi pe voi înşivă şi să fiţi acceptaţi de cei din jur, veţi simţi că toleranţa vine de la sine şi că libertatea nu este doar un cuvânt. Să nu mai fim aşa de închistaţi şi de ignoranţi şi să încercăm să aflăm mai multe lucruri despre semenii noştri. Pentru că şi ei sunt oameni! Şi, deşi asta sună a clişeu de enormităţi Katrinice, cred că este cea mai potrivită replică pentru multe voci intolerante care se pregătesc să mă lapideze cu tastele chiar acum.

Alegerea, prieteni… este însă un mare concept.

Şi încă ceva. Enjoy your sexuality! Măcar ştii sigur care e. Gândeşte-te la cei care nu sunt aşa de siguri… şi la lucrurile prin care trebuie să treacă zi de zi.

***a se continua în funcţie de dispoziţie (păstrez “travestiţii” şi femeile transformate în bărbaţi pentru mai încolo)

***Copii, dacă vreţi să faceţi un referat despre transexuali, puteţi ciordi de la mine cu nesimţire! Nu mă supăr! :)