Bloguri false (trend?) – consecinţe reale

Mda… tocmai am dat comment la un blog fals, o fantoşă, un blog parodie.

Se pare că a devenit un trend. Trebuia să ne aşteptăm la o comunicare deviată, în stil gherilă, în jungla Internetului din România (tot nereglementat legal). Am o senzaţie ca în scena aia din “Ieşirea Dragonului” cu Bruce Lee când era între oglinzi. Nici nu mai ştii care blog e real şi care nu… Ia fiţi atenţi aici:

Călin Fusu (CEO Neogen)

Dinu Patriciu (pe ăsta erau şi alte posturi până acum, dar se pare că au fost şterse – oare de ce?)

Gigi Becali (nici măcar nu surprinde personalitatea suculentă a ciobanului)

Sunt curios cine urmează… :) Sper că Mircea Badea. Vadim… Poţi să faci o listă lungă, dar există riscul să te trezeşti cu o citaţie acasă. Ar fi corect? Cum rămâne cu democraţia, atunci? Nu este online-ul ultimul bastion al libertăţii individuale? Nu este online-ul locul în care înjurăm în stânga şi în dreapta fără menajamente, locul în care libertatea sexuală este de bază, locul în care poţi să afli desprebombe artizanale şi droguri…

Moral? Imoral? Legal? Ilegal? Se pare că nimeni nu mai ştie zilele astea… Tot ce ştiu este că blogul fals al lui Călin Fusu aduce deservicii majore companiei Neogen în momentul de faţă şi lucrurile capătă o întorsătură destul de urâtă. Unde este PR-ul Neogen (sau orice alt angajat care frecventează wordpress)? Dar dacă este blogul lui Fusu? Compania trebuie să demonstreze că nu este, că este un impostor care profită de scandal pentru a îşi atinge interese oculte sau pentru a se răzbuna. Scepticii nu vor înghiţi teorii conspiraţioniste şi războiul va căpăta o altă amploare… Dar dacă este blogul lui Fusu? De ce nu are nimeni nicio reacţie? De ce nu spune nimeni de la Neogen “ăsta e un blog-fantomă!”? Chiar nu mai e condusă compania de nimeni care să realizeze că au criză gravă de imagine?

O dovadă că ar fi blogul lui Fusu ar fi anunţul de job pentru PR, dar acela nu este neapărat o dovadă clară… putea fi pus de altcineva… Revenind la dovezile pe care Neogen “le-a pierdut” – cum poate declara un PR aşa ceva? Căror mutaţii groteşti a fost supus conceptul / domeniul / meseria de PR când a pătruns în ţara mioritică? Există vreo limită de incompetenţă în ţara asta?

Neogen trebuie să clarifice problema blogului “Călin Fusu”… La prima vedere tinzi să crezi că este vorba de un blog fals pentru că tonul este total deplasat pentru un top-manager de companie online majoră. Şi nu doar tonul. Majoritatea afirmaţiilor. Îmi amintesc o experienţă asemănător de ireală când am luat contact cu Victor Ciutacu, stindard al Jurnalului Naţional. Am crezut, scurte momente, că nu se poate să fie el cel care răspunde în acel stil sordid, josnic… dar era el…

Cum arată, de fapt, dedesubturile industriei de comunicare din România? Chiar este vorba de un canal mizer, infectat de şobolani şi interese putrede? Pentru că pute… Şi deodorantele nu se înghesuiesc. Care este, de fapt, underground-ul comunicării din spaţiul magic mioritic? Şantajuri, trafic de influenţă, ameninţări, pile, influenţe… avem oare de a face cu un sistem la fel de corupt şi de murdar ca cel politic? Sau se confundă deja economia cu sistemul politic atât de bine încât e greu să mai faci diferenţe?

Pentru că eu, un simplu internaut, consumator al serviciilor Neogen, îmi pun aceste întrebări, compania trebuie să iasă cu o declaraţie publică prin care să lămurească situaţia blogului lui Călin Fusu. Vreau să cred în oameni educaţi, capabili, oameni care să constituie modele. Vreau să cred că există o şansă corectă pentru noi, cei tineri, într-o ţară în plină dezvoltare economică. Nu vreau să intru într-un domeniu în care să îmi vină să vomit ca în faţa unui cadavru. Încercaţi să faceţi mai mult pentru cei cu speranţe şi vise, domnilor manageri… căci pe ei îi stoarceţi de eforturi zi de zi pe bani de nimic. Măcar păstraţi-vă statutul de modele.