La sfaturile lui proclet şi ale artistului, am intrat şi eu în căutare de pornăciuni pe Neogen acum câteva zile. Nu prea îmi venea să cred că pe un portal public (”portalul nr. 1 din România”) chiar sunt filme cu trei de X. A trebuit să constat că sunt…

Dar mi-a trecut. Am zis… dom’le… asta e… aşa înţelege biznişmenu onlain românaş să scoată biştarii. Dacă altceva nu ştie, ce poţi să îi ceri? Şi dacă gigel69 are nevoie de locuri unde să îşi defuleze frustrările, poţi tu să te opui?

Însă… pedofilia este cu totul altceva. Deja intrăm în alte măsuri de judecată a lucrurilor. Au dat-o în bară şi au dat-o grav. Asta nu înseamnă că sunt nişte rataţi şi că serviciile lor devin brusc incompetente. Însă înseamnă că sunt o companie care nu numai că nu respectă utilizatorii, dar nici măcar nu ţine cont de legislaţie, totul pentru a face bani. Înseamnă că Internetul românesc este într-o criză acută dacă “portalul numero uno” este într-un asemenea scandal. OK. Toată lumea greşeşte. Şi noi suntem oameni. Şi noi suntem români… dar nu există scuze pentru aşa ceva. Nu la nivelul ăsta! Dar… se pare că în Românica şi la nivel de companie privată, capitalistă, care angajează pe performanţe (lol) şi are “obiective de marketing”, lucrurile merg la fel ca în politică sau în fotbal. O faci lată şi îţi ceri scuze… şi alea oarecum la caterincă… până la urmă pedofilia nu e o chestie chiar aşa de serioasă, nu? Nimeni nu păţeşte nimic. Toată lumea e adânc mâhnită de situaţie, dar hai să trecem mai departe… Cam la fel a fost şi la Beslan, dar total alte proporţii şi alt subiect. Recunosc că e o comparaţie deplasată, dar principiul e acelaşi. Şi trupele speciale ruseşti şi-au cerut scuze că au împuşcat accidental 344 de civili (186 copii) pe 3 septembrie 2004.

Dar câteodată scuzele nu sunt destul. Trebuie ca nişte scaune să fie eliberate, aşa cum trebuie şi în Guvern când cineva o face lată, însă nici un ministru nu îşi va da demisia nici măcar când începe să fie urmărit penal. Trist este că se pare că şi lumea business-ului (mai grav, e vorba de business online aici – cică mai evoluat!), căruia îi pasă profund de consumator (că doar ăla umple buzunarul) şi doreşte binele societăţii, are o atitudine similară.

Profesionalismul în materie de PR al celor de la Neogen devine o un oximoron. Copierea unui răspuns standard pe mai multe bloguri din partea unui PR MANAGER mi se pare atât de penibilă, încât mi se face greaţă când îmi amintesc de “workshop-uri” şi “conferinţe” ţinute de vârfuri din profesie care ne spun nouă, studenţilor, cât de greu e să ajungi tare în comunicare! Deja argoul licenţios-nu-prea-subtil “piarizda” a devenit o realitate, nu doar o răutate din partea jurnaliştilor fripturişti (aşa cum sunt, probabil văzuţi de mulţi PR-işti). Să fie clar că nu apăr vreo branşă aici. Dar… în momentul în care aproape fiecare PR Representative, Manager, Account sau mai ştiu eu cum se numeşte, este o tipă sexoasă, cu decolteu generos şi picioare lungi, până în 28 de ani, avem un mic tipar. Tiparului zâmbetului gol, tâmp, care crede că PR înseamnă să îţi dea o plasă cu cadou la sfârşit de conferinţă. Nu că nu aş lua-o. Că nici jurnaliştii nu sunt mai prejos!

Concluzie: Business, Online, PR aplicat a la Românica. Din păcate, Neogen nu va simţi nici măcar la buzunar “greşeala” făcută.

P.S.: Faza cu scoaterea postului de PR la concurs (vezi Doamne, au concediat-o) şi expirarea anunţului după două zile e cea mai mare circăreală posibilă. P-asta o găsiţi la Zoso.

Găsiţi detalii lămuritoare mai ales în Jurnalul Naţional şi pe următoarele bloguri: zoso, arhi, piticu, mai ales la sorin tudor (om de PR adevărat) şi, cel mai important, pe blogul lui alex rădescu, autorul articolului care a generat “scandalul”.

P.S. 2: Da, realizez că aproape repet ce au scris alţii, dar… şi eu am blog. :)