O roşie în blogosferă de la mine

Am început să am un set de sentimente destul de noi în ultimul timp. Frustrare, iritare, greaţă, dezolare… Ca să le leg de ceva, hai să vă reamintesc că la festivalul de publicitate neconvenţională ADfel au fost maximum 20 de oameni (cred că exagerez!) la fiecare prezentare şi vreo câteva sute bune de oameni “pă motoare”.

OK. Ce legătură are chestia asta cu sentimentele mele? În mod normal ar trebui să nici nu existe una, pentru că eu ar trebui să îmi văd de treaba mea, dar… nu pot să mă abţin să nu constat nivelul de ignoranţă făţişă la care am ajuns ca naţie. Suntem nişte proşti, nişte idioţi, tămpiţi, imbecili, leneşi, igonranţi, cretini! Gata, m-am răcorit. Dar aşa e, dragi copii!

Darius (JEG) scria acum ceva timp un material despre blogosfera românească în care mătura pe jos cu mai multe dintre starurile acesteia şi asta face şi în alt text scris pentru concursul “Inovaţia în media 2007″. Deşi recunoaşte potenţialul enorm al acestei platform de comunicare conectată cu oamenii care trebuie, nu se poate abţine să nu observe lipsă de conţinut, ba chiar promovarea unor imbecilităţii tabloide (asemănătoare tembelizorului) pe blogurile “de succes”, adică cele cu trafic.

Nu numai că sunt bloguri pe care încerc să scarpin ceva util, dar autorii lor mai sunt şi nişte aroganţi frustraţi, intoleranţi şi la fel de ignoranţi ca majoritatea mioriticilor actuali, care se pricep la toate! La toate mai puţin o chestie! Adică ştiu de toate, dar nimic. Boală cronică în rândul nostru. Astfel de “bătrâni ai blogosferei” au început să aibă o atitudine (citiţi la Darius fraza cu mafia editorială) de băieţi de cartier sau moşieri pe tarla (una chiar se auto-intitulează aşa) care nu acceptă comentarii critice, reducându-le la mizerii neavizate şi care, mai grav, nu girează comentarii de la anonimi. Dacă nu ai statut de blogger serios, adică cu ştate vechi, părerea ta nu face doi bani. Cam aşa este pe multe dintre blogurile personale de succes, unde , sincer, nu aflu absolut nimic util. Ba chiar am început să mă molipsesc şi eu uşor la un moment dat: filmuleţe funny, poze funny, link-uri funny, etc.

Cineva mi-a spus o dată că eu pe blogul ăsta scriu numai tâmpenii la beţie şi aberaţii de om dus cu pluta. OK. Poate. Dar eu scriu ce vreau. Nu “scriu” despre ţâţe, maşini, duşmani şi succesul meu în online. Aceasta este o atitudine de manelo-blogger şi va trebui să o căutaţi în top 10, nu la mine.

Altcineva, adică un “prieten”, mi-a reproşat indirect (adică pe la spate) că scriu prea critic şi mă cred prea deştept şi sunt prea critic. Îţi recomand PRO TV, Acasă, Euforia sau MTV. Acolo vei vedea că nimeni nu critică pe nimeni şi te vei simţi superior tuturor. E greu să accepţi critici, când te simţi vizat, dar e şi mai greu să le accepţi când nu le înţelegi. În România se poartă mai greu ironia, subtilul… nu ţine prea bine. Acum ca să răspund serios. Dacă tu te uiţi în jurul tău şi nu eşti critic înseamnă ceva: ori eşti orb (termenul elegant pentru ignorant şi ale sale sinonime), ori ai interese să nu critici (un trend antic), ori deja te-ai resemnat şi asta este cel mai nasol.

Cât despre blogosfera noastră… Puţinele locuri în care se găsesc lucruri cu adevărat utile sunt blogurile oamenilor de business: din online, din comunicare, din IT, etc. Acolo găseşti măcar ceva inteligent, util, articulat şi scris bine. Dar nu acolo e traficul!

*Nu găsesc altă metodă mai directă de a spune acest lucru aşa că o să o spun exact cum îmi vine: Acesta nu este un post de copilaş frustrat cu blog fără trafic sau personaj care nu are ce face. Este pur şi simplu observaţia că prea puţine bloguri tari, cu informaţii utile, au recunoaşterea pe care ar trebui să o aibă prin trafic. Implicit, prea multe bloguri de doi lei, cu zeci de ştiri preluate de pe agenţii pe care aceleaşi bloguri le critică, sunt cele mai vizitate şi formează turme de adepţi ovini.

I rest my case.

ADfel – ultima zi

Ieri a fost ultima zi a festivalului de publicitate neconvenţional ADfel. În sfârşit, am reuşit şi eu să prind prezentările de la început, adică:

16:15 – 17:15 “ADfel despre Bucuresti”
Cum sa vorbesti cu drag despre un oras pe care lumea zice ca-l uraste. Case-study – Campania Apa Nova.
cu Mirela Angelescu, Client Service Director GMP

În primul rând, Mirela Angelescu este un om de comunicare excelent, care se face plăcut atât de natural, încât nu ai ce să îi reproşezi. Tonul vocii, privirea, gesturile, cuvintele, totul conturează un om de comunicare profesionist, cu experienţă, pregătit mereu pentru public, ba chiar pentru fiecare interlocutor în parte, cu o naturaleţe extraordinară. Venisem nervos de pe drum la prezentare şi aveam şi un mic bagaj de prejudecăţi legat de campania Apa Nova cu privire la “iubirea de Bucureşti”. Însă toate s-au topit în faţa unei prezentări pregătite şi făcute excelent, chiar dacă în faţa a 15- 20 de oameni prezenţi. A avut şi berea un efect important.

Campania este, într-adevăr, un exemplu de (vă rog să mă scuzaţi) “a face bici din rahat”, genul de campanie imposibilă cu care cei de la GMP ne-au obişnuit deja, dacă vă amintiţi “Roşia Montana” şi “Băsescu”. Acum clientul era Apa Nova, care dorea un boost de imagine prin accentuarea motivelor pentru care oamenii iubesc Bucureştiul. După cercetările efectuate de GMP (care e şi agenţie de PR şi acest lucru se vede) a rezultat că bucureşteanul urăşte Bucureştiul cu patimă. Nasol! Aici urmează şocul: cei de la GMP decid să ignore cercetarea. :) Din mai multe motive, desigur.

Urmează apoi campania prin care bucureştenilor şi se aminteşte de locurile plăcute unde s-au sărutat prima oară, unde strângeau chetă în liceu, unde aruncau cu pungi cu apă, unde multe alte lucruri. Spontaneitatea, impactul şi claritatea mesajului sunt impresionante. Campania apasă pedala pe factorul uman, concret, cotidian, reuşind să arate că nu e dracul atât de negru precum pare şi că oricum ar fi Bucureştiul, aici ne-am născut, aici locuim şi aici îi avem pe cei dragi şi toate amintirile frumoase sau nu. Execuţiile neconvenţionale din această campanie evidente sunt, desigur, mult apreciatele plăcuţe de străzi cu inscripţii precum “aici locuia bunica”. Campania de faţă este însă doar începutul dintr-o campanie cu o durată de viaţă de doi ani, urmând să fie aplicat şi CSR-ul (corporate social responsibility – găsiţi informaţii despre CSR pe blogul lui Dragoş Dehelean).

*sursă : IQ Ads

Câteva articole despre campania “De ce iubim Bucureştiul”:

GMP şi Apa Nova propun iubirea de Bucureşti

De ce iubim Bucurestiul

17:30 – 18:30 “Web-ul offline”
Proiectiile new media pe mediile traditionale, campanii integrate si produse de success in Web 2.0.
cu Florin Ivan, New Media Strategic Developer MTV si General Manager DIFFstudios | Vlad Popovici, Account Manager Proximity.

A urmat a doua bere. Şi o prezentare la fel de tare. Florin Ivan de la DIFFstudios a vorbit despre proiectul unic, Webmeup, făcut pentru MTV România. De ce unic? Pentru că este primul proiect de web offline, adică atragerea consumatorului dinspre ATL către web, o rută destul de inedită. Nu pot să vă dau foarte multe detalii, dar proiectul este entuziasmant, foarte fresh şi cred că vom vedea din ce în ce mai mult aşa ceva.

Exemplu de “emisiune”, dacă pot să îi spun aşa, din Webmeup:

Vlad Popovici (Digital Manager şi Account Manager pentru Proximity), care a lucrat împreună cu Florin Ivan la anumite proiecte, a făcut o prezentare la fel de entuziasmantă despre publicitatea neconvenţională mai ales în era web 2.0 şi, de asemenea, prin web-ul offline. A exemplificat mai multe tehnologii şi strategii revoluţionare de atragere a consumatorului, precizând extrem de succint problema publicitarilor de astăzi: consumatorul fuge de publicitate. De aceea el trebuie urmărit şi invitat (nu agresat) către mesajul companiilor, făcut să participe şi să se simtă integrat şi în lumina reflectoarelor. De aceea, mijloacele tradiţionale de media mor încetul cu încetul, iar miza este consumatorul tânăr – cel mai mare cheltuitor.

O zi excelentă din punct de vedere al prezentărilor, chiar dacă acestea au fost doar trei. După, am mers pe motoare şi am mai băut o bere. Am trimis SMS-uri în prostie, ca nişte oi, pentru concursul “Coca-Cola Zero compromisuri” pentru că erau 4 iPod-uri în joc, dintre care unul iPod Shuffle. Am căzut victimă a marketer-ilor. Normal că nu am câştigat nimic, pentru că, deşi ţi se spunea să scrii asocieri cât mai creative de genul “teste cu zero întrebări” sau “politică cu zero corupţie”, câştigătorii erau aleşi prin tragere la sorţi. Cât de stupid. Cea mai drăguţă pe care am scos-o a fost “televiziune cu zero senzaţional”. În fine… :)

Apoi am plecat. Acasă. Şi am realizat cât de puţine lucruri ştiu şi cât de greu este să fii informat în ziua de azi. Şi cât de greu e să fii om de comunicare. Mai ales unul bun, care emană profesionalism către cei din jur. Oricum, felicitări celor de la IQ Ads pentru eveniment! Sper să fie doar începutul pentru această a doua jumătate a anului.