Schimb de cărţi 6

Duminică, 30 septembrie, la ora 15:00, în pub-ul Lucky 13, a avut loc a şasea ediţie a evenimentului “Schimb de cărţi”. Evenimentul a fost organizat tot de Bookblog în colaborare cu Gramoşii şi Adrian Ciubotaru, desfăşurându-se în paralel şi la Iaşi (în premieră) şi Timişoara (a doua oară cred). Dacă la “Schimb de cărţi” 5, prima ediţie la care am fost eu, m-am simţit uşor ciudat, dar în principiu foarte bine, a şasea ediţie m-a convins că nu voi mai rata evenimentul de acum încolo.

Atmosferă plăcută, exact oamenii cu care vrei să porţi o conversaţie şi să socializezi. Cărţi şi nu numai. Am avut plăcerea să fac cunoştinţa personal cu Gramoşii, Ionuca şi Raluca, precum şi cu Dragoş. După, am ieşit la un suc în Sheriff’s. Cred că evenimentul iese din ce în ce mai bine pentru că Andrei Roşca vrea să ridice standardele de la o ediţie la alta, iar acest lucru se vede. Practic, la “Schimb de cărţi”, te simţi ca într-o oază în mijlocul oraşului. Cred că am mai spus asta o dată, dar exact asta este senzaţia pe care o ai.

Adi mi-a lăsat cartea luată de la el încă o săptămâna, deşi nu o terminasem, dar până data viitoare nici nu se pune problema. :) Am mai luat “Jurnalul unui bătrân nebun” de Junichiro Tanizaki, primul autor japonez pe care sunt pe cale să îl citesc, spre ruşinea mea. Desigur că am avut o senzaţie de inferioritate (stupidă) între oameni cu un background literar şi cultural vast în comparaţie cu al meu, dar ea s-a evaporat total la această a şasea ediţie. Nu ai cum să te simţi altfel decât bine între oameni deschişi, citiţi şi comunicativi. Şi… cum îi spuneam şi Ionucăi, niciodată nu e prea târziu să începi ceva bun. Aşa cum este obiceiul de a citi.

Ne vedem data viitoare, la “Schimb de cărţi 6″. Abia aştept să văd ce poster mai pregăteşte Adi şi alte noutăţi. De data asta am primit semne de carte brand-uite. Joy! :)

Găsiţi mai multe despre “Schimb de cărţi 6″ aici, aici, aici.

Dacă nu ştiţi foarte multe despre bookblog, intraţi, desigur, pe site, dar citiţi şi ultimul post al lui Andrei Roşca. Deşi este un post atât de sincer şi de viu, surprinde doar o mică parte din pasiunea şi profesionalismul echipei bookblog – calităţi pe care le-am văzut abia de la distanţă.

Despre patriotism

Tata a fost maior în Armata Română. În prezent pensionat. Avem steagul României în casă şi îl punem pe balcon în fiecare an de 1 decembrie. Ne uităm la fiecare meci al naţionalei de fotbal împreună. Am fost în drumeţii în aproape jumătate din ţară şi, credeţi-mă, e mult. Avem o ţară extrem de frumoasă. Pădurile, munţii, râurile, fauna… astea nu sunt clişee obosite din cărţi. Ele chiar există şi te aşteaptă acolo, într-o lume care chiar îţi spune ceva. Poate singura şi ultima. În locuri izolate (Ţara Moţilor, Bucovina) mai găseşti şi români adevăraţi, dar în primul rând oameni adevăraţi. De care te simţi mândru. Oameni care păstrează tradiţii şi cred în ele, oameni mândri că sunt români, gospodari în adevăratul sens al cuvântului. Oameni de toată isprava. După cum vedeţi, de la ţară la oameni e un drum inevitabil, deci cele două nu pot fi separate.

Acum… că am pregătit şocul… Eu NU sunt patriot! Nu îmi iubesc ţara, cu atât mai puţin oamenii care locuiesc în ea. Nu îmi MAI urăsc ţara, sentiment destul de acut până nu demult. Pur şi simplu îmi este indiferentă noţiunea de patriotism. Îmi doresc să am un sentiment de apartenenţă la locul ăsta, la aşa zisa patrie, dar nu reuşesc să îl am. Pentru că nu am de ce! Dinozauri fleşcăiţi cu inteligenţa unei râme conduc ţara asta. Ei tună despre patriotism şi condamnă tinerele generaţii în căutarea unui vinovat pentru propriile eşecuri. Păuneşti, Pruteni, Becali, Vadimi şi alte lighioane spun că le pasă de ţara în care trăiesc, iar ei îşi bat joc de noi şi ne muncesc ca pe sclavi pentru a-şi îmbuiba clanurile. Cocalari, miserupişti, bişniţari, şmecheraşi, băieţi “descurcăreţi”. Asta e România în care trăiesc eu. Nu ogorul auriu sau codrul frate cu românul din vreun cântec penibil trâmbiţat de spălaţi pe creier acum 60 de ani sau mai mult. Faptul că te naşti aici este o întâmplare, o loterie, nu vreo predestinare. Puteai la fel de bine să fii bulgar.

Noi nici măcar nu suntem în stare să fim oameni şi vrem să avem identitate naţională! Orice aş spune, simt că îmi răcesc gura de pomană. Dacă există speranţă în ţara asta, e atât de mică încât a căpătat perspective mitologice. Poţi să îi simţi mirosul, dar nu o vezi, darămite să pui mâna pe ea. Oricum… ca să ai speranţe înseamnă să crezi că ceva nu e în regulă şi că există şanse de schimbare. Dar la noi nu e nimic în neregulă, nu-i aşa? Ne batem pe burtă veseli, ne adâncim în clişee şi convenţii stupide (sarmale, mici, bere) de care apoi ne dezicem tot noi. Suntem mioritici continuu şi conştienţi de propria dramă (ăia care mai gândesc), dar permanent amuzaţi. Totul până la urmă e roz pentru noi… orice se poate rezolva. Tot e bine până la urmă. Nu e nevoie de schimbări. Schimbarea e malefică, ea ne vrea răul!Noi suntem buni, calzi, avem pâine şi sare, ne iubim şi vă iubim! Bulgarii sunt de rahat! Şi albanezii! Asta e tot ce contează de fapt! Că noi suntem în regulă.

Dar ce se alege de cei care nu îşi diseminează identitatea în bucăţi de cârpă şi ideologii pragmatice? Dacă eu v-aş spune că patriotismul există doar la nivel individual şi că la nivel colectiv (la fel ca şi credinţa) devină dogmă, deci instrument politic?

Anarhistule, sionistule, bolşevicule, babilonicule!

M-am făcut singur, ca să vă scutesc pe unii dintre voi de tastat. Ideea este că un om e ataşat de alţi oameni, de lucruri palpabile. Amintirile sunt reale, nu se bazează pe convenţii. Istoria este o convenţie. Politica la fel. Societatea la fel. Nimeni nu poate trăi în afar convenţiilor, dar să nu fi conştient de ele, înseamnî sî fii orb. Să înghiţi doctrine şi atitudini de la o zi la alta, de la actori care mai de care mai talentaţi, e o crimă pentru propriul eu. Pentru propria independenţă şi libertate în gândire, propria umanitate. Nu suntem ce ne face statul, ci ce vrem noi.

În România nu se face diferenţa între  dreapta şi stânga. Partidele nu au doctrine politice, ci doar planuri de delapidare şi evaziune fiscală în masă. Politicienii nu sunt generatori de ceva, ci actori. Mai buni sau mai proşti. Într-o ţară în care mâncatul şi aruncatul cu rahat (am mai spus asta) sunt sporturi naţionale, ce pretenţii aveţi de la politicieni?Suntem nişte fomişti şi asta ne doare. Cerşim o sută de mii de lei de unde apucăm şi strâmbăm din nas la o bere mai scumpă. Patriotismul a falimentat pentru că sistemul politic şi social a falimentat. Generaţia nihilistă, nerecunoscătoare şi apocaliptică pe care o deplâng dinozaurii fleşcăiţi nu dă doi bani pe ei, nu pe copacii patriei. Noi facem ecologie! Voi aţi făcut cutii de chibrituri! Noi suntem informaţi. Voi sunteţi nişte ţărani aduşi la oraş, ignoranţi, speriaţi şi cu apucături de turnător. Noi suntem derutaţi şi e normal. Voi ştiţi totul. Noi nu credem în nimic. Voi înghiţiţi orice rahat. Adică vă uitaţi la “Surprize, surprize” cu poftă. Noi vrem bani. Voi vreţi onoare şi mântuire, dreptate şi demnitate. Vă sfătuiesc să le căutaţi în DEX.

Azi, când mergeam cu autobuzul spre casă, am văzut pe stradă două animale care băteau un om. Săreau cu picoarele pe el şi îi cărau pumni. În plină stradă. Noi ne uitam din autobuz ca la spectacol. Unii dintre noi zâmbeau distraţi, probabil la fel ca la un accident de maşină. Câţiva lansau teorii cu privire la conflict, dar nimănui! ABSOLUT nimănui nu îi păsa de acel biet încasator. Şi mă mai întrebaţi dacă sunt patriot…

Deschideţi ochii… realizaţi unde trăiţi şi apoi veniţi la mine cu tupeul de a îmi spune să fiu patriot într-o ţară care mă urăşte, mă respinge, mă irită şi mă scârbeşte pe zi ce trece.

Am schimbat blana, dar năravul ba

Adică am schimbat vechea temă de care mă plictisisem. De ce nu am temă customizată? Momentan nu am bani să cumpăr domeniul şi nu ar avea cine să îmi facă o temă customizată pentru blog fără alţi bani, aşa că sunt dependent de wordpress.

Blogul a împlinit şapte luni, mai exact şase luni şi jumătate. Sunt destul de mulţumit de cum au decurs lucrurile până acum şi cred că tocmai s-a încheiat un ciclu. O să încerc să aduc informaţii mai structurate, mai la obiect, atunci când transmit informaţii. O să încerc să produc texte mai bune, atunci când produc texte.

Cu ocazia unei schimbări aş vrea să îmi spuneţi ce conţinut vă place găsit pe acest blog şi ce vă îndepărtează sau dezamăgeşte. Desigur, o idee cu privire la domenii sau subiecte care v-ar interesa ar fi super! Vă mulţumesc că citiţi blogul şi suportaţi adesea derapaje plictisitoare sau şocante, dar aşa sunt eu mai goriulian. :)

Sper să vă placă noul aspect al blogului şi vă invit către feedback:

Comentaţi! :)