Africa de Sud este campioană mondială la rugby. Cu ce ocazie? Păi tocmai s-a terminat Cupa Mondială de rugby, unde a participat şi România. Africa de Sud a câştigat cu 15 la 6 împotriva Angliei într-un meci de măcinare, fără eseuri. Doar transformări. Adică, după cum bine zicea comentatorul Bogdan Cosmescu, Jonny Wilkinson versus Percy Montgomery, cei doi transformeori şi în acelaşi timp oamenii cheie ai celor două reprezentative. Anglia a câştigat acum patru ani CupaMondială printr-un drob-gol înscris de Wilkinson în ultimele 20 de secunde de joc. De atunci, Wilkinson a devenit unul dintre zeii sportului englez.
Rugby World Cup 2007 promo
Ediţia tocmai terminată a prezentei Cupe Mondiale a fost înţesată de câteva surprize. De exemplu, Noua Zeelandă şi Australia au părăsit competiţia încă din sferturi, deşi erau mari favorite. Argentina a avut un parcurs extraordinar, învingându-i în finala mică pe francezi cu 34 la 10 într-un meci mult mai frumos decât finala mare, cu şase eseuri înscrise. Consecinţa pentru naţionala “pumelor” este că tocmai a fost invitată să joace în Turneul celor Şase Naţiuni (Ţara Galilor, Scoţia, Anglia, Irlanda, Franţa şi Italia), dar şi în Turneul celor Trei Naţiuni (Noua Zeelandă, Africa de Sud şi Australia). 
România a avut performanţe decente la această Cupă Mondială, reuşind uimitoarea performanţă de a înscrie un eseu contra Noii Zeelande. Pentru a clarifica de ce acest fapt este atât de grozav, este ca şi cum Liechtenstein ar înscrie un gol contra Braziliei la fotbal. Am fost însă umiliţi de scoţieni cu 36 la zero, dar am reuşit să îi batem pe portughezi. Spre deosebire de naţionala de fotbal a României, a cărei jucători pretind că merită statui pentru calificarea “istorică” la Euro 2008 unde abia acum are patru turnee finale (cam era cazul!), naţionala de rugby s-a calificat la şase turnee finale. Mai mult, prin anii ‘70 – ‘80 aşa ai noştri erau foarte tari şi se punea problema să fie invitaţi să joace în Six Nations. De exemplu, au bătut Ţara Galilor şi Franţa de două ori, Scoţia şi au pierdut cu 14-6 în faţa Noii Zeelande, după două încercări anulate. Primul meci internaţional jucat de ai noştri a avut loc în 1919, pe când primul meci internaţional la fotbal a avut loc în 1922.
Este evident că îmi place rugby-ul şi cred că merită mult mai mult decât ceea ce primeşte în România. Chiar vorbeam cu tata azi (cu el m-am uitat la meci) că există un cerc vicios în ceea ce priveşte lipsa de consistenţă a rugby-ului românesc. Performanţele nu sunt foarte mari; publicul larg nu e prea atras (şi nici direcţionat), promovarea e slăbuţă, banii sunt puţini, iar condiţiile de pregătire modeste. Nici la handbal feminin, unde am avut performanţe excelente, nu avem condiţii de pregătire serioase pentru sportivi, însă asta este o altă discuţie. Cert este că banii merg acolo unde vrea publicul, adică în fotbal. Fotbalul este scârbos de mult promovat faţă de alte sporturi mai nobile şi mai grele la noi în ţară. O medalie la înot sau la scrimă e mereu privită cu o uşoară condescendeţă de genul “a, există şi sportul ăsta? mda, bravo lor!”
E trist că un sport cu tradiţie precum rugby-ul este neglijat la noi şi că nimeni nu investeşte mai nimic în baze de pregătire, iar campionatul este la un nivel primitiv în comparaţie cu Franţa sau Anglia. De fapt, majoritatea jucătorilor români de valoare evoluează în Franţa.
Mai este ceva trist – că noul campion mondial de box Lucian Bute nu primeşte încă suficientă atenţie media şi glorie pentru performanţa sa extraordinară împotriva columbianului Alejandro Berrio. Bute a câştigat în repriza a 11-a titlul mondial chiar acum două zile la categoria “super middleweight”. Cred că s-ar traduce supermijlocie, dar nu vreau să risc. :) Felicitări, Lucian! Eşti unul dintre puţinii oameni care ne fac mândri că suntem români.
Revenind la rugby… păcat că nimeni nu promovează rugby-ul, un sport în care fairplay-ul este mult mai mare decât în fotbal, în ciuda aşteptărilor. Clişeul matahalelor dure şi tâmpe care se bat pentru o minge ovală nu are nicio legătură cu realitatea. Spre deosebire de fotbaliştii, rugbyştii au şi alte preocupări (unele chiar inteligente) adică alte joburi şi sunt sportivi adevăraţi în sensul de atleţi. Nu se poate compara efortul depus de un jucător de rugby cu cel depus de un fotbalist. Aşa cum nu se pot compara nici calităţile pe care trebuie să le aibă cele două tipuri de sportivi.
Să dăm o şansă rugby-ului românesc prin promovarea sa! E un sport prea frumos ca să fie eclipsat atât de tare. Plus de asta… nu s-a săturat nimeni de fotbal? Eu da…
