Pauză de Crăciun până miercuri

Cu durere în suflet sunt nevoit să vă anunţ că mâine voi părăsi capitala şi nu voi avea acces la net acolo unde mă duc. Mă întorc miercuri pe 26 cu mai multe impresii despre Crăciun. Până atunci vă urez sărbători fericite şi relaxare cât mai multă singuri sau alături de cine vă doriţi.

Remember!

- X-mas is all about sharing and giving stuff (and making children happier!)

- “Home Alone” is not getting worse when you see it for the 10th time

- Rudolf has a red nose from being drunk all the time and it doesn’t glow

- Santa loves everbody except bad people (I know you must be a very good person If you’re reading my blog :P )

- elves exist only in WOW (that’s a fact!)

- spending X-mas alone is not so bad as it seems

- sleeping and doing nothing is not bad for your health

That’s about it.Why did I write this in English?

Because we’re on the web and this means global X-mas! Ok… I’m getting pretty lame here so I’ll just wish you Happy Holidays and go watch “Home Alone 2″ :)

Noi recomandări

 1. Am găsit un post foarte interesant scris pe cel mai citit blog din România: zoso.ro. Zoso punctează foarte precis câteva greşeli grave pe care un blogger le poate face în aventura sa prin comunitatea virtuală. Multe dintre ele sunt elemente de bun simţ în orice comunicare (deci le ştiam :P ) dar am aflat şi câteva noi şi foarte importante. Detaliile chiar contează şi dacă vreţi să vă îmbunătăţiţi prezenţa în blogosferă sfaturile de la cel mai citit blogger, oricât de controversat ar fi, nu pot fi negate. Postul aici.

*Găsiţi linkuri directe către sfaturi despre erori în interiorul articolului.

2.  Dacă sunteţi fani James Bond (ca mine) şi vă pasionează mai ales seriile vechi (cu Sean, desigur) vă recomand un link unde puteţi vedea cum arătau trailere de trei minute pentru filmele Bond din anii ‘60. Foarte retro-cool. Aici.

3. O aplicaţie web cute şi distractivă, total inutilă, prin care pui poze pe un gen de portativ de clavecin şi dai play unei melodii, iar deasupra sunt afişte culori în funcţie de imaginea pe care ai selectat-o. Foarte fun! Aici.

4. This one is sick. Aţi auzit de Teletubbies? Dar de Cannibal Corpse? Prima este o emisiune pentru copii cu creaturi totally cuddly şi annoingly innocent şi a doua este una dintre cele mai supărate trupe de “metal” care râgâie în microfon de nu se înţelege nimic. Închipuiţi-vă un mix între chestiile astea. :) Aici.

P.S.: Există şi o variantă la fel de dementă cu “Cookie Monster”.

5. Ultimul este şi cel mai important. Este mini-website-ul unui artist vizual interactiv canadian, Vincent Morriset. Vă recomand să intraţi direct în secţiunea de jos cu portofoliul pentru a vedea ce poate face un artist al online-ului dintr-un simplu website. Aici.

*Toate site-urile sunt click-demanding aşa că jucaţi-vă pe ele cât mai mult.

6. Bonus – o aplicaţie web pe cât de dementă, pe atât de fun – o orgă muzicală la care puteţi face mixaje de sunet geeky, simţindu-vă Fatboy Slim în epoca de piatră. I had fun with it! Aici.

Ho Ho Ho!

Un sentiment adânc de greaţă mă cuprinde brusc în ajunul sărbătorilor.

Sărbătorile…

Toată lumea e mai bună şi oferă mai mult. Totul e cald şi obrajii bucălaţi şi rumeni freamătă la vederea bunătăţurilor ce încarcă masa îmbelşugată. Suflete bune, lumini angelice, coruri de colindători, ornamente colorate şi moş Crăciuni de ciocolată! Toată lumea devine un imens glob de bunătate, lumină şi căldură ce veghează în sufletele tuturor! Avem puterea de a ierta şi şi mărinimia de a oferi. Iubim sincer şi calin.

Şi bem Coca Cola. Şi urşii polari vorbesc. Şi sania cu zurgălăi zboară cu delicateţe peste antenele parabolice, iar Rudolf are nasul atât de roşu încât zici că e un felinar de bordel!

Esenţa Crăciunului este beteala.

Beteala e lucioasă, păroasă şi acoperă tot. Mai ales realitatea care rezidă în noi. Poţi să fii oricum… doar e Crăciun; te înfăşori în nişte beteală, îţi presari zăpadă pe umeri şi pe creştet şi eşti pur. Nimic mai uşor! Dacă te duci şi la biserică şi povesteşti tuturor este chiar ideal!

Luăm un căcat, îl înfăşurăm în hârtie colorată şi beteală şi el devine cadou. Îl putem oferi oricui cu un zâmbet larg pe buze şi ochii sclipind de fericire ca beculeţele reflectate în globuleţe. “Crăciun fericit!” Acum, după cadouri, hai să trecem la lucruri serioase. Booon. Să facem lista de prezenţă:

sarmale!  – aici!

şorici!    – prezent!

cârnaţi!    – la datorie!

pălincă!   – aceeaşi mereu!

portocale!   – şi noi!

salată de bouef!  – …. ?

UNDE EŞTI, SALATĂ? NEOBRĂZATO!  – gata, gata, am venit! Phiu! mi-am mai pus nişte măsline.

Acum… divertismentul! Rudolf, telecomanda, te rog!

Pro TV – Die Hard sau Rambo! bun!

Antena 1 – Masca sau Home Alone! checked!

TVR 1 – Andreea Marin sub brad! OK!

Acasă – Concert de Crăciun cu Thalia – 1999! În regulă!

OTV – Dan Diaconescu în direct cu Moş Crăciun! Perfect!

Ce urmează? Hai, repede, că nu avem timp! Trebuie să pregătim Crăciunul! Popa, colindătorii, ţiganii ăia cu capra şi ursu, terminaţii în costume de Moş Crăciun care cântă în stil de fanfară, aurolacii care pocnesc din bice, cerşetorii din staţia de autobuz, din autobuz, din metrou şi de pe tramvai… lipseşte cineva? Nu! În regulă. Cred că suntem toată echipa! HAI! LA 1…, 2…., 3…. ŞI!

La mulţi ani cu săăănătaate, să vă dea Dooomnul tot ce doriţi, zile seniiiine şi fericiiiire laaaa mulţi ani! Săăăă trăiţi! Laaaa mulţi ani! Săăăă trăiţi!

HO HO HO! Meeeeeeeerry Poppins!

Tu mă faci HR pe mine, bă? Las’ că vezi tu…

De ce oamenii de la departamentul de Human Resources al unei companii nu răspund sau răspund doar după ce le trimiţi tu vreo 2-3 mailuri nervoase?

Eu înţeleg că România depăşeşte încă prima revoluţie industrială şi femeile au căpătat recent drept de vot, dar dacă tot spunem că avem un “mediu corporeit” şi structuri de “menigiment”…

DE CE TOATE (aproape) DEPARTAMENTELE DE HR SUNT CA ŞI INEXISTENTE?

Ce cool sună! HR! Ce mişto! E un fel de PR! E cu litere mari, în engleză, cu “R” (sonorrr!), dă bine…

“Ce ai făcut cu actele alea? Le-am dat la HR să le rezolve!”

“Vorbeşte şi tu la HR să cheme nişte candidaţi la interviu că a plecat nea Titi săptămâna trecută.”

“Vezi că trebuie să ştie fetele de la HR.”

Astfel de dialoguri misterioase se petrec în tenebrele fiecărei organizaţii “corporeit” derutând angajaţii. Să nu mai vorbim de departamentul de “marketing” sau cel de “PR”. Dar aceasta este o cu totul altă discuţie. Să revenim la “fetele de la HR”. Oare sunt fete? Oare există? Care este istoria lor? Cum au evoluat ele de-a lungul omenirii?

Nimeni nu ştie.

Probabil este un loc întunecos, uitat de timp şi ascuns de pânze de păianjen, în care orice ai arunca se pierde şi nu mai iese niciodată.”NUUUU!!!” urlă voci disperate când “top managerul” trimite un document la HR…

“Acum este pierdut pentru totdeauna…”

Probabil se fac expediţii! Ca în Indiana Jones! Băieţii de la DTP, cu ăia de la vânzări şi cu fetele de la marketing/PR decid să se aventureze în jungla HR-iană – un loc de unde nu se ştie cine se va întoarce. Se fac pregătiri, se leagă frânghii, se ataşează lopeţi şi felinare de raniţe. Se fac provizii cu Finetti mult şi alune! Poate şi două beri.

“Nu pleca, Mircea! Eşti cel mai bun pe care îl am!”

“Trebuie şefule… cineva trebuie să descifreze enigma din abisul HR-ian. Să îi spui Manuelei că a însemnat mult pentru mine – chiar dacă a fost secretara ta. Adio!”

Şi astfel… vitejii corporatişti se avântă în abisul junglei HR-iene.

***

Ok. Pauză nu am fumat nimic azi. Sunt în regulă. Dar dude! Why the fuck are these people paid?

Adică…. do they actually do something? Ok… răspunzi la un mail peste 3 zile – toată lumea ştie regula de 24-48 de ore. Dar… 6 zile? O săptămână? Două???!!! NICIODATĂ!!!???

De ce mai dai anunţul ăla împuţit de job când îl bagi deja pe Jebediah, nepotul rudei tale amish din Colorado, deşi el nici nu ştie ce e ăla un întrerupător de bec?

De ce faci anunţuri de job ghiduşe, cu expresii de genul “energic, having fun, echipă, prietenie, ca acasă, dinamism, etc”?

A da… silly me… uitasem. Majoritatea companiilor made in Românica sunt încropite la o bere la stilul “hai frate, facem o firmă?”. Rezistă câţiva ani de zile pe piaţă prin manevre, relaţii şi foşti colegi de liceu, după care îi prinde capitalismul din urmă şi încep să angajeze studenţi. De care îşi bat joc, evident. Apoi dau anunţuri de job şi fac “conferinţe” sau “workshop-uri” pentru selectarea forţei de muncă.

Pentru că e criză de oameni buni! Mereu este criză de oameni buni în industria comunicării! Păi… chiar dacă ar exista… voi nu aţi fi în stare să îi găsiţi nici dacă v-ar bate la uşă la ce departamente de HR aveţi…

Cheers anyways! Adică noi să fim sănătoşi! Treaba se învârte mai departe. Corporaţia rulează, menigimentul rupe piaţa!

Respect pentru departamentele de HR!Sunt singurii oameni care iau bani fără să facă ABSOLUT nimic!!(*nu toţi)

Sărbători Fericite!

Liane virtuale de escepţie

Am mai găsit câteva website-uri sau unelte web interesante pentru voi:

1. StumbleUpon – este un serviciu de social bookmarking la fel ca şi del.icio.us, dar funcţionează mult mai interesant. Ambele servicii oferă o bază de link-uri pe diferite domenii (organizate prin tag-uri sau genuri de informaţii – ştiri, imagini, video, etc) salvate chiar de utilizatori. Însă dacă la del.icio.us salvaţi link-urile într-un director şi daţi căutări după tag-uri, Stumble Upon propune o experienţă cu adevărat nouă a Web-ului, mergând pe conceptul de “împiedicare” (stumble upon – a te împiedica de). Astfel, te “împiedici” de site-uri tari (recomandate şi plăcute de alţi oameni) pe anumite domenii de interes. La rândul tău, recomanzi aceste site-uri altor useri. Ambele servicii permit instalarea unor toolbar-uri în browser (Vă recomand Firefox) şi ar trebui folosite împreună pentru o navigare mai uşoară pentru fiecare face ceva diferit.

2. Musicovery – o aplicaţie web foarte interesantă prin care poţi descoperi muzică – după cum anunţă şi numele. O primă parte bună e că nu trebuie să îţi faci neapărat cont ca să ascuţi muzică. Probabil dacă îţi faci şi cont ai nişte avantaje, dar eu chiar nu am simţit nevoia până acum. Aplicaţia funcţionează foarte simplu – ai câteva genuri muzicale de bază pe care le selectezi şi apoi ţi se afişează un mindmap (o hartă). În fine… e cool! Try it! :)

3. Un site bestial despre “Cele Opt Principii Irezistibile ale Distracţiei” – “Are you having enough fun? No way! Here’s some stuff to do which will guarantee you more fun!”.

4. Un experiment extraordinar denumit “The Arrow Of Time” în care puteţi vedea poze tip buletin cu o familie făcute din 1976 în fiecare an, până până în 2007. E o lecţie uimitoare de cât de scurtă este viaţa şi cât de uşor îmbătrânim.

5. Un website excelent de fotografie, făcut la un nivel de profesionalism rar, foarte indicat pentru pasionaţii de fotografie. Poze cu oameni din Asia şi Africa făcute de Scott Stulberg. Link aici.

7 trailere pentru filme tari în 2008

Acum pe bune… trailerul oficial la Batman – “Dark Knight”. Păcat că apare abia în vară. :(

10.000 BC – povestea unui erou în epoca de piatră

Valkyrie – Tom Cruise şi Kenneth Branagh în Al Doilea Război Mondial

Pride and Glory – Edward Norton, Colin Farell, Jon Voight

Iron Man – Robert Downey Jr. joacă în rol de super-eroului din benzile desenate Marvel

Amusement – let’s hope not just another sick clown horror

Jumper – SF cool cu efecte tari – Samuel L. Jackson, Hayden Christensen

Interviu cu X – omul fără păreri

- Salut, X.

- Salut.

- Ştii de ce eşti aici, nu?

- Da. Cred că da.

- Eşti aici pentru că nu ai păreri. Eşti X – omul fără păreri, nu-i aşa?

- Da, aşa îmi place să mă recomand.

- Ok. Păi hai să începem simplu, cu începutul. :) Cum de eşti omul fără păreri? Chiar nu ai nicio părere formată cu privire la niciun subiect? Holocaustul? Încălzirea globală? George Bush?

- Hmm, mda, drăguţe subiectele! Păi lucrurile nu sunt chiar aşa simple, vezi tu… Faptul că eu nu am păreri poate părea un handicap, dar de fapt este un mare avantaj. În primul rând dacă nu ai păreri, nimeni nu are cum să te conteste, eşti de neatins. Nu ai exprimat nimic despre nimeni, deci ai un potenţial de convertire important la oricare dintre tabere. Pentru că, până la urmă, nu despre asta este vorba? Despre păreri articulate, clar exprimate şi decise într-o anumită direcţie? Căci cum poate fi o părere dacă nu decisă? Nu trebuie să fii hotărât când ai o părere, astfel încât să nu poţi renunţa la ea în favoarea alteia???

- Păi cred că da… O părere este esenţa exprimării libere. Nu se poate să nu ai o atitudine sau o mentalitate faţă de nimic! Normal că părerile ar trebui articulate. Dar nu înţeleg unde vrei să ajungi…

- E simplu. George Bush! Înger sau demon. Nu-i aşa?

- Să zicem.

- Ok. Hai să îmi exprim părerile cu privire la George Bush:

A) texan incult, ignorant şi periculos, însetat de petrol, dictator şi criminal de talie mondială care a periclitat pacea pe toată planeta şi care crede că Pământul este curtea lui, în care el poate face orice apărat de steagul S.U.A. ; întruchiparea Antihristului sionist, protector al evreilor avizi de bani şi complotişti.

B) Un preşedinte corect, care a răspuns cum trebuia unui atac diabolic, dirijat de terorişti periculoşi ca Bin Laden şi Al Zarqawi şi care a adus pace şi democraţie în Irak, un loc în care dictatorul Saddam Hussein chinuia poporul; singurul salvator care poate opri pericolul teorist islamic şi singura persoană care a luat poziţie faţă de securitatea planetei şi a acţionat spre binele tuturor.

Astea ar fi două păreri cât se poate de clare şi decise. Desigur, ambele pot fi greşite şi ca să încercăm să echilibrăm balanţa am putea spune că adevărul este undeva la mijloc. Acum… dacă adevărul este undeva la mijloc înseamnă că el nu este clar, rezultând că şi părerea mea îşi pierde din validitate. Am dreptate? Atunci de ce să am păreri când ele aduc un deserviciu major adevărului şi logicii?

- Nu ştiu ce să zic, X… Nu cred că lucrurile sunt chiar aşa de albe şi negre. O părere poate, desigur, evolua în timp şi spaţiu, adică în funcţie de context. Nu există păreri bune sau rele, dar cred că lipsa lor totală nu este tocmai cel mai indicat lucru, nu-i aşa?

- Păi asta înseamnă că nu există bine sau rău, adică totul este relativ. Deci chiar şi faptul că TREBUIE să ai păreri în legătură cu lucrurile din jurul tău. Nu mă înţelege greşit. Cred că ne îndepărtăm mult de subiect aici. Lucrurile sunt destul de simple. Eşti de acord cu mine că cei mai mulţi oameni au păreri formulate cu privire la George Bush care se încadrează în cele două variante de mai sus?

- Nu ştiu…

- Cum adică nu ştii? Da sau nu? :) Sau, mai bine zis, ce părere ai?

- Haha! Da! Cred că da, în principiu.-

Bun. Atunci… de ce aş vrea eu să mă contrazic cu oricare dintre acei oameni când eu m-aş putea înţelege bine cu ei? De ce să îmi aleg o tabără când ştiu că adevărul este, de fapt, undeva la mijloc sau relativ? De ce să îmi fac acei oameni adversari când pot să îi păstrez neutri faţă de mine? Aş avea mult mai multe avantaje din neutralitatea lor, iar ei ar avea mult mai multă nevoie de mine şi mi-ar putea oferi informaţii şi argumente pentru care eu să fiu de aceeaşi părere cu ei. Deci aş afla lucruri despre ei. Astfel, în eventualitatea în care aş vrea să îmi formez una dintre păreri, aş şti la fel de multe şi despre prieteni şi despre adversari.

- Hmm, mda… sună bine. Din punct de vedre strategic. Dar nu spui astfel că părerea este, în cele din urmă, inevitabilă? Deci cum rămâi tu omul fără păreri? Pentru că mie îmi este destul de clar că nu ai cum să tărăgănezi indecizia asta la nesfârşit.

- De ce nu? Oricum… ai spus un mare adevăr fără să îţi dai seama. O părere contează doar atunci când este exprimată. Doar în prezenţa altcuiva. Cred că părerile sunt, de fapt, instrumente folosite de oameni pentru a se integra mai bine în anumite grupuri sociale. Exprimi credinţa în ceva doar în prezenţa cuiva lângă care vrei să fii. Sau invers!

- Stai! Stai că am realizat ceva! Simplul fapt… că tu susţii toate aceste lucruri şi că spui că părerile nu au sens exprimă de fapt o convingere! Adică o părere! Pe care o exprimi faţă de mine şi faţă de ceilalţi. “X, omul fără păreri”, după cum te recomanzi. Deci absenţa părerilor tale e doar un instrument de apărare şi eficienţă în atingerea scopurilor proprii, dar tu, de fapt, ai păreri! :) Aşa e?!?!

- Poate da, poate nu. Nimănui nu îi place să se confrunte cu ce nu cunoaşte, deci un om fără păreri pare, fie mincinos, fie necunoscut şi de necunoscut, deci periculos. Până la urmă… părerile sunt exprimarea poziţiei date de convenţiile sociale… Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni nu concep să trăiască fără a exprima păreri pentru că simt că ar fi în afara societăţii. Dar lucrurile nu stau chiar aşa.

- Bine, bine! Convenţii! Dar aici trăim până la urmă! Suntem obligaţi să facem nişte alegeri, nu-i aşa?

- Nu…*continuare în “Interviu cu X – omul fără alegeri”

Un cadou pentru un zâmbet

Echipa Bookblog împreună cu cei de la Oricum organizează proiectul caritabil de sărbători pentru copii din centre de plasament – Un cadou pentru un zâmbet.

Hai să mergem cu o carte de poveşti sau o jucărie la sediul Oricum pe 20 şi 21 decembrie între 10 dimineaţa şi 7 seara. Cred că ştim toţi cum e să fii singur când ai părinţi şi prieteni. Gândiţi-vă că unii oameni nu au nici aşa ceva şi un gest mărunt contează pentru ei enorm. Iată adresa:

strada Poiana Narciselor nr. 5, et. 1, ap. 4 [interfon 4] – vis-a-vis de Conservator [zona: Sala Palatului]

Volito`s Infinite War

I just checked out a very cool website yesterday – the Bitfilm Festival - and I found a lot of interesting stuff. The “Bitfilm Fest” is all about digital technology used in video making and it has six categories:

Grand Prix (3D animated movies)

3D Space (computer generated animation)

FX Mix (mixed techniques)

Flash (mad entirely in Flash Macromedia)

Machinima (made inside video games)

Micromovies (made for mobile screens)

But not the website is the point of this post. I found there a great visual artist and I feel the need to share his work with you. You won`t regret losing just five minutes of your time – I promise you. :)

Volito Cenberoglu (Germany)

“Infinite”

“War”

The Golden Compass Review – movie sucked – website rulz

The MOVIE

“Hey, baby, wanna see a movie?”

“Yeah, sure. What do you have in mind?”

“Well I was thinking that `Golden Compass` thing would be fun to see. You know – talking bears, cute fury animals, lame heroes that save the day – all that cheesy fantasy X-mas spirit wrapped up in a story that tells you nothing but makes you feel good. :)”

“What`s this, dude? A Coke commercial?”

“No, it`s a X-mas movie! :) “

“Ok. :P”

Yeah – I went this weekend to the movies with my girlfriend and we had some pretty cool grownup fun. We saw “The Golden Compass” with Dakota Blue Richards, Nicole Kidman and Daniel Craig. What can I say? Another money-wasting-fantasy flick that sends me straight to my “Home Alone” twenty year old video tape. Ok – let`s try to be short here:

- the same dude directed the movie (which sucked) and wrote the scenario (which triple sucked)

- the landscapes and visual stuff are good, but I guess they could have been better

- the characters are so shallow and badly crafted that you think they`re total morons for doing some stuff they really shouldn`t do: they are superficial and have these stupidly hilarious lines in the most inappropriate moments

- the basic story is not so bad but it just goes nowhere because the epic is just too tangled and they are trying to show too many things

- you can make a parody after this movie faster than you can say “The Goldan Compass sucked”

- it`s a very bad movie for adults – maybe a great one for kids

That`s about it. Now the good news is that you don`t have to go see it in the cinema – I just told you it sucked so you can trust me. The really really bad news is that they`re gonna make a sequel. :(

The Golden Compass (the movie) – 5/10

The WEBSITE
When you see the website and you spend time on it you think this movie rocks (If you haven`t seen it yet). The main cool idea in the movie is that every human being in that world has an external soul called a daemon, shaped like an animal. So on the website you can find out your daemon after a 20 questions test. Then you can embed it on your blog or on your MySpace page which is really cool! My little guy is a cute fox named Athenestia. That sounds cool. :D My girlfriend`s daemon is a chimp and my father`s is a jackal. :D

Anyway, I think this movie is all about advertising and I dig that but maybe it`s a bit too much. It kind of drifts far away from any essential idea or message which could get to the public but their online presence is just great. You can download wallpapers, watch `behind the scenes` footage or read the blog. You can find out secrets using that cool alethiometer (the golden compass). Really try the website. :)

The Golden Compass (the website) – 9/10