De ce oamenii de la departamentul de Human Resources al unei companii nu răspund sau răspund doar după ce le trimiţi tu vreo 2-3 mailuri nervoase?
Eu înţeleg că România depăşeşte încă prima revoluţie industrială şi femeile au căpătat recent drept de vot, dar dacă tot spunem că avem un “mediu corporeit” şi structuri de “menigiment”…
DE CE TOATE (aproape) DEPARTAMENTELE DE HR SUNT CA ŞI INEXISTENTE?
Ce cool sună! HR! Ce mişto! E un fel de PR! E cu litere mari, în engleză, cu “R” (sonorrr!), dă bine…
“Ce ai făcut cu actele alea? Le-am dat la HR să le rezolve!”
“Vorbeşte şi tu la HR să cheme nişte candidaţi la interviu că a plecat nea Titi săptămâna trecută.”
“Vezi că trebuie să ştie fetele de la HR.”
Astfel de dialoguri misterioase se petrec în tenebrele fiecărei organizaţii “corporeit” derutând angajaţii. Să nu mai vorbim de departamentul de “marketing” sau cel de “PR”. Dar aceasta este o cu totul altă discuţie. Să revenim la “fetele de la HR”. Oare sunt fete? Oare există? Care este istoria lor? Cum au evoluat ele de-a lungul omenirii?
Nimeni nu ştie.
Probabil este un loc întunecos, uitat de timp şi ascuns de pânze de păianjen, în care orice ai arunca se pierde şi nu mai iese niciodată.”NUUUU!!!” urlă voci disperate când “top managerul” trimite un document la HR…
“Acum este pierdut pentru totdeauna…”
Probabil se fac expediţii! Ca în Indiana Jones! Băieţii de la DTP, cu ăia de la vânzări şi cu fetele de la marketing/PR decid să se aventureze în jungla HR-iană – un loc de unde nu se ştie cine se va întoarce. Se fac pregătiri, se leagă frânghii, se ataşează lopeţi şi felinare de raniţe. Se fac provizii cu Finetti mult şi alune! Poate şi două beri.
“Nu pleca, Mircea! Eşti cel mai bun pe care îl am!”
“Trebuie şefule… cineva trebuie să descifreze enigma din abisul HR-ian. Să îi spui Manuelei că a însemnat mult pentru mine – chiar dacă a fost secretara ta. Adio!”
Şi astfel… vitejii corporatişti se avântă în abisul junglei HR-iene.
***
Ok. Pauză nu am fumat nimic azi. Sunt în regulă. Dar dude! Why the fuck are these people paid?
Adică…. do they actually do something? Ok… răspunzi la un mail peste 3 zile – toată lumea ştie regula de 24-48 de ore. Dar… 6 zile? O săptămână? Două???!!! NICIODATĂ!!!???
De ce mai dai anunţul ăla împuţit de job când îl bagi deja pe Jebediah, nepotul rudei tale amish din Colorado, deşi el nici nu ştie ce e ăla un întrerupător de bec?
De ce faci anunţuri de job ghiduşe, cu expresii de genul “energic, having fun, echipă, prietenie, ca acasă, dinamism, etc”?
A da… silly me… uitasem. Majoritatea companiilor made in Românica sunt încropite la o bere la stilul “hai frate, facem o firmă?”. Rezistă câţiva ani de zile pe piaţă prin manevre, relaţii şi foşti colegi de liceu, după care îi prinde capitalismul din urmă şi încep să angajeze studenţi. De care îşi bat joc, evident. Apoi dau anunţuri de job şi fac “conferinţe” sau “workshop-uri” pentru selectarea forţei de muncă.
Pentru că e criză de oameni buni! Mereu este criză de oameni buni în industria comunicării! Păi… chiar dacă ar exista… voi nu aţi fi în stare să îi găsiţi nici dacă v-ar bate la uşă la ce departamente de HR aveţi…
Cheers anyways! Adică noi să fim sănătoşi! Treaba se învârte mai departe. Corporaţia rulează, menigimentul rupe piaţa!
Respect pentru departamentele de HR!Sunt singurii oameni care iau bani fără să facă ABSOLUT nimic!!(*nu toţi)
Sărbători Fericite!
artistu 14:06 p12 on decembrie 21, 2007 Permalink
Pai daca ar lucra pe urma s-ar vedea ca poate ! Asa ca mai bine merge pe principiul eficientei minime platite cu retributia maxima !
;)
Goriulian 14:06 p12 on decembrie 21, 2007 Permalink
@ artistu – LOL! DA! MIORITIC MODE ON!
Jungla de la HR (Human Resources) | de ce? blog 14:06 p12 on decembrie 31, 2007 Permalink
[...] post superb la Goriulian. [...]
Ama 14:06 p12 on decembrie 31, 2007 Permalink
Eu am lucrat intr-o firma de HR ca recruter. Ceea ce ma mira pe vremea aia era ce dracu fac angajatii departamentelor de HR din marile companii client?
Chiar daca de pe urma lor imi castigam eu painea :D nu puteam sa nu ma intreb de ce naiba au aia un salariu de 2-3 ori mai mare ca al nostru, in conditiile in care de la cautarea candidatului, la interviuri, programarea interviului cu “fetele de la HR”, programarea interviului cu sefu’ si chiar si intocmirea fisei de post (???!!!) noi faceam toata treaba.
Pe la noi evaluarea este inexistenta. Am avut interviuri cu foarte mult HR MANAGERI din vestul si nord-vestul tarii care habar nu aveau ce inseamna aia evaluarea personalului.
HR este numele pompos preluat de cei ce inainte se ocupau de pontaje si de salarii :)
fanteziamea 14:06 p12 on decembrie 31, 2007 Permalink
asa e.. are dreptate
pai deunazi, la o discutie cineva mi-a replicat:
-in principiu asa ar trebui dar inainte de asta exista un departament de HR de care nu poti sa treci.
:) deci e de rau, e stiu si temut
Marin Vasile 14:06 p12 on decembrie 31, 2007 Permalink
Tare post…mi-a placut mult la sfarsit faza cu “respect pentru departamentele de HR!Sunt singurii oameni care iau bani fără să facă ABSOLUT nimic!”. Amuzant. Tine-o tot asa!
Ciobby 14:06 p12 on decembrie 31, 2007 Permalink
inseamna ca HR e r urmasa departamentelor de relatii cu publicul din institutiile de stat. o parte din angajati sunt fosti studenti la medicina care n-au reusit totusi sa-si termine studiile… exemplele pot continua :)
nu inteleg de ce e asa de ciudat ca ai gasit niste oameni care nu lucreaza pe langa tine; traiesti in Romania.
hrseeker 14:06 p01 on ianuarie 22, 2008 Permalink
pe principiul “mai bine mai tarziu decat niciodata” – principiu aplicat de cei de la HR din cate am inteles, tind sa fiu de acord cu tine. Ca un HR-ist ce sunt (nu ma simt incadrat in categoria “fetele de la HR” :o), iti confirm ca in marile corporatii sunt unii de la HR care simt o nevoie acuta de a raspunde la telefon, mail sau orice alta forma de comunicare cu intarziere. Idea este ca trebuie sa isi justifice programul ala complex si nenumaratele treburi foarte importante. Partea proasta este ca acestia sunt cei care avanseaza intr-un an cat altii in sapte (pare rupt din basme, dar asta este realitatea). Din pacate nu prea sunt importanti angajatii (desi unii anunta chestia asta cu surle si trambite) ci mult mai important este sa puna HR-ul la cale modificari la nivel de business – este core department.
Ca sa raspund si la intrebarea – de ce dai anunt daca ai deja viitorul angajat? – ca sa dai impresia de impartialitate.
A.Faith Blog » Old stuff 14:06 p03 on martie 19, 2008 Permalink
[...] să nu uit! Cel mai vechi articol pus pe lista “de citit”. “Tu mî faci HR pe mine, bă? Las` că vezi tu” Categoria: Aşa cred eu, promovare, [...]