Bine ai venit în marea familie X

Bună ziua, 54795040!

Eu sunt reprezentantul companiei X şi îmi face deosebită plăcere să te anunţ că după riguroase testări ai fost inclus în echipa noastră. Aici, la compania X, noi suntem mai mult decât o echipă. Suntem o familie. Nu avem secrete şi ne iubim. Intens.

Te vom iubi şi pe tine, dar trebuie să ne iubeşti şi tu pe noi. Ca să ne arăţi că ne iubeşti va trebui să renunţi în primul rând la propriile opinii sau gânduri pentru că în familia noastră unită, toţi suntem egali. Noi îţi vom asigura dreptate, libertate şi evoluţie.

Tot ce trebuie să faci tu este să ne asculţi, să închizi ochii şi să zâmbeşti. Apoi să produci: pentru BINELE consumatorului. Dacă simţi că e ceva ce nu poţi face, vino la noi şi hai să comunicăm. Vom fi extrem de înţelegători şi vom ajunge împreună la un rezultat pentru că noi credem în tine şi vrem să îţi dăm cât mai multe şanse! Acum eşti în familia X. Simte-te ca acasă, frate 54795040!

Ca în orice familie însă, respectul trebuie câştigat şi va trebui să îndeplineşti anumite sarcini pentru a-ţi câştiga drepturile dorite:

- nu întârzia (ar fi, de fapt, indicat să rămâi la serviciu pe seara asta că faci un drum inutil până acasa; asta înseamnă “commitment”) – nici tu, nici proiectele pe care le faci
- nu ezita să faci sacrificii – perseverenţa e cheia succesului şi obiectivele companiei sunt mereu pe primul loc în topul priorităţilor tale!

- munceşte în plus – clienţii vor aprecia întotdeauna acea “surpriză plăcută”

- vino cu idei şi argumentează-le – vei găsi mereu un ascultător activ în noi şi te vom sprijini pentru a le îmbunătăţi

Cam atât pentru azi, 54795040. Mă bucur să te văd zâmbind din prima zi. Aşa trebuie să fii tot timpul. Fericit şi mândru că lucrezi la cea mai bună companie de pe piaţa Y.

Familia X. Mereu alături de tine şi de visele tale. :)

Despre dezbaterea cu Ion Iliescu din club A şi despre mine

De acum o săptămână. Mai precis 22 ianuarie.

A fost excelentă şi Horea Bădău, preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Media a făcut o treabă la fel de excelentă în a o modera. S-a discutat despre trecutul şi viitorul ţării, despre problemele sociale care vor fi rezolvate prin bloguri. Foamete, sărăcie, iubire: totul rezolvat prin bloguri.

Pentru că blogosfera este un mediu mirific în care orice politician devine un OM mai bun. De fapt, orice om devine un om mai bun dacă îşi face blog. Uitaţi-vă la mine! Sunt o gorilă şi am devenit atât de sexy.

În afară de asta, preşedintele Ion Iliescu e un om de comunicare excelent şi poate să îţi vorbească şi despre fizică nucleară sau grădini japoneze cu zâmbetul pe buze. Jos pălăria pentru cel mai tare politician al ţării! Dar problema e că mie nu prea îmi plac politicienii. De fapt, încerc să îi ignor: ca pe o boală incurabilă care nu te lasă să te bucuri de viaţă. Cu cât te gândeşti mai mult la ea, cu atât îţi faci mai mult rău. “Da, dar şi ei sunt oameni.” Ok. Şi? Corupţie, dosarul cocaina, mineriade, revoluţii înscenate, furt în masă, stenograme, baroni, Carmen Păunescu care omoară o familie, etc, etc, etc, etc.

Schimbarea clasei politice NU EXISTĂ şi NU VA EXISTA niciodată în România! “PARLAMENTUL” prezent este alcătuit din comunişti şi controlat de securişti şi aşa va rămâne mult timp de acum încolo. “Tânăra generaţie” e alcătuită din ciocoi şi copii de comunişti, educaţi în spiritul că totul li se cuvine. Aşa zisele “speranţe” ale politicii româneşti sunt nişte vipere cu discursul deghizat în “democratic”, iar copiii lor vor fi nişte satrapi sângeroşi şi lipsiţi de orice empatie pentru oile cretine care populează ţara asta de CĂCAT în care trăim.

Ce ziceţi de liberă exprimare până acum? Staţi că mai am. Să vezi aici Che Guevara!

Un blog sau orice altă unealtă de adaptare la trend nu va putea niciodată să şteargă istoricul “îndoielnic” al unui politician, iar gusturile fine în artă şi talentul scriitoricesc nu au cum să compenseze stenograme şi găuri de sute de milioane de euro într-un buget violat de toate guvernele din 1990 încoace. Voturile se câştigă prin acţiuni (actul de a FACE CEVA), iar imaginea unui om trebuie curăţată în oglindă. Dacă mai e ceva de curăţat.

M-am săturat până peste cap de politicienii din România în orice formă i-aş vedea. Ion Iliescu este un om foarte de treabă, ca şi soţia sa şi sunt convins că omul nu a făcut nici pe departe unele dintre lucrurile de care este acuzat, dar este politician şi a fost şeful celui mai corupt şi plin de comunişti partid de după 90. El însuşi a fost comunist! Nu îl acuză nimeni pentru că atunci nu puteai mânca o pâine dacă nu erai, dar … să vorbim despre schimbare politică??? Parlamentul, Guvernul şi Universităţile, ca şi spitalele sau ministerele Apărării şi de Interne sunt conduse de oameni “cu o vastă experienţă” într-ale comunismulu. Şi aşa se întâmplă de 20 de ani încoace. CARE E SCHIMBAREA CLASEI POLITICE??? BLOGUL???!!!!
Prezentul preşedinte al României este bănuit de colaborări cu securitatea, iar băieţii cu ochi albaştri ne supraveghează fiecare mişcare (ca pe puii din abatori pe care îi creşti ca să îi tai) aşa cum au făcut şi la dezbatere, unde se uitau urât şi făceau glume spirituale. PSD – un partid de comunişti. PRM – la fel. PC – are rost să comentez? UDMR – nu este partid pentru că etnia nu este doctrină politică. PD – poate Videanu nu a fost comunist, dar este de departe cel mai gospodar şi capabil primar al Bucureştiului. :) PNL… păcat de istorie… partidul domnului Patriciu. PNG – dovada că un nebun cu bani îşi poate face partid într-o ţară fără reguli sau valori.

Nu sunt un tânăr cu viziuni de stânga, deci nu fac parte din latura “iluminată” a blogosferei de stânga pentru că egalitatea între oameni este un BULLSHIT! Socialismul este cea mai ipocrită doctrină politică tocmai pentru că este conştientă de propria utopie.

Nu mă consider blogger “de talie grea”, mai ales în ceea ce priveşte traficul. Sunt un om încolţit de o societate coruptă şi perversă, obligat să facă zilnic compromisuri pentru a nu-şi supăra “prietenii” sau “amicii” sau “persoanele cu influenţă”. Ca noi toţi. Nu am avut, nu am şi nu voi avea niciodată respect pentru autoritatea instituţională pentru că ăsta sunt eu. Dar în societatea noastră trebuie să te adaptezi ca să poţi avea o imagine coerentă.

Trebuie să îţi joci rolul de robot, cu paşi previzibili, să accepţi sute de măgării şi idioţenii fără margini de la toţi imbecili care vor să te intimideze sau să îţi pună bocancul în gură. Nu trebuie să le accepţi pe toate, dar în niciun caz nu poţi să ripostezi la toate.

La sfârşitul zilei eşti tu cu tine: un suflet dezbrăcat de bani, statut social, relaţii, faimă şi toate pânzele de rahat care se ţes în jurul nostru. Eşti TU. Un om sau nu! Dacă reuşeşti să te uiţi în oglindă şi să te suporţi, fără să îţi vină să o spargi sau să scuipi, ai felicitările mele! Comunicarea e foarte multă vrăjeală şi majoritatea suntem diplomaţi ca să avem bani mai mulţi, să facem mai mult sex sau ca să fim mai plăcuţi. Şi ajungem să devenim nişte măşti goale pe dinăuntru. Scuzaţi-mă dacă nu reuşesc să fiu “PR”, dar mă gândeam că ar fi mai combinaţie să îmi păstrez coloana vertebrală. P-aia nu o primeşti la conferinţe de presă.

Restul e Can-Can. Şi foarte multă tăcere.

***

Bloggerii prezenţi la dezbaterea din 22 ianuarie au fost: Adrian Cristea, Cristi Greger, Piticu, Boby Voicu, Diana Dragomir, Gabriela Savitsky, Andrei Roşca şi Adrian Ciubotaru.

Update: Ultimul post scris pe blogul ăsta pe tema politicii din România.

În fiecare zi

Tocmai am dat bani unui cerşetor fără mâini, ars pe faţă, desfigurat iremediabil. Miroase a pişat şi se clatină în timp ce îşi târşâie picioarele de-a lungul metroului. Are o pungă neagră, agăţată de unul dintre cioturi, în care fiecare om pune câţi bani îl lasă inima. Bălmăjeşte cuvinte din care nu se înţelege aproape nimic pentru că nu poate deschide gura cât trebuie. Abia am înţeles un “să vă dea Dumnezeu sănătate” sau “vă rog, ajutaţi-mă”.

Are o privire sticloasă, pierdută în gânduri pe care refuz să mi le imaginez. Îmi este greu să îl privesc şi abia reuşesc să îi pun banii în pungă, încercând să o ating cât mai puţin. Ca şi cum ar fi contagios. Mila se împleteşte în mine cu greaţa, frica şi revolta faţă de o viaţă care pare să ia mai mult decât dă. Însă nu teroarea pe care mi-o cauzează chipul desfigurat şi cioturile înnegrite este cea care mă îngrozeşte. Simt cum îmi trec fragmente de secundă prin cap imagini cu interiorul acestui om.

E un loc negru, încărcat de disperare şi lipsit de orice speranţă. Un loc în care vântul urlă diavoleşte prin crăcile unor copaci morţi. Lacrimile au devenit demult un urlet prelung de agonie şi ură faţă de sine, de cei din jur, de viaţă. Este un loc în care planurile de viitor sunt pulverizate la orice contact cu realitatea. Iubirea… oare e acolo?

Care este sensul unei astfel de existenţe dacă nu trezirea recunoştinţei faţă de viaţă în oamenii din jur? E culmea că ştiu că nici măcar după ce l-am văzut şi am scris rândurile astea nu voi învăţa toată lecţia. Nici măcar o parte infimă care să rămână acolo în fiecare zi. Să îmi amintească în fiecare zi că mă pot uita în oglindă fără să îmi vină să plâng. Că pot să îmi mângâi pisica sau să tastez. Că am o casă în care e cald şi există mâncare. Că pot să ies pe stradă fără să trezesc milă şi repulsie în orice om ia contact cu mine. Ca pot să îmi spun:

“Dumnezeu a fost bun cu mine. Mi-a dat viaţă şi mă lasă să o trăiesc. Ar trebui să nu îmi bat joc de ea.”

Recomandări noi

Bine ne-am regăsit. A fost mai greu cu blogul pentru mine în ultimul timp fiindcă am avut de ţinut job, sesiune şi multe alte lucruri (nu mă întrebaţi, vă rog) însă încerc să revin cu cât mai multe lucruri interesante. Peste vreo 6 luni termin facultatea şi am de gând să încep o nouă eră în ceea ce priveşte acest blog. Până atunci nu vor exista schimbări majore, ci doar detalii.

Dar iată şi lucrurile care (sper) chiar vă interesează:

1. V-aţi apucat de curând de blogging şi vi se pare că nimeni nu vă bagă în seamă şi nu vă dă nici măcar sfaturi? Vi se pare blogosfera un mediu “închis”? Sau, şi mai mult, vreţi să vă faceţi un blog, dar nu prea aveţi idee despre ce e vorba şi totuşi ţineţi la calitatea lucrurilor de care vă apucaţi? Iată o sursă de informare ideală, obţinută în urma unui eveniment organizat în SUA cu cei mai cunoscuţi şi citiţi (unii chiar pionieri) bloggeri din lume. Băieţii ăştia ştiu totul despre blogging. Îi găsiţi aici pe ei şi nu numai: BlogOnExpo

2. Suntem mulţi tineri care vrem să lucrăm sau facem asta deja în domenii precum comunicarea sau afacerile, în general. Majoritatea ne plângem de facultăţile pur teoretice în care învăţăm şi de profesori care nu au făcut în viaţa lor obiectul pe care îl predau. În plus, se mai şi exprimă ca nişte dinozauri comunişti şi ne plictisesc. Nu e chiar vina lor, dar nici a noastră. Pentru a citi texte bine scrise de către oameni cu ani de zile experienţă şi recunoaştere internaţională precum Hugh MacLeod, Seth Godin sau chiar Al Gore vă recomand acest website de “manifeste“. Citiţi doar câteva şi veţi simţi schimbări de perspectivă energizante: ChangeThis 

3. Mulţi dintre noi nu au talente, dar niciodată nu e târziu să începi o pasiune chiar dacă ştii că nu eşti cine ştie ce. Poate simţi o atracţie, dar te crezi prea în urmă. Nu există aşa ceva şi următorul site vrea să demonstreze asta, mai ales oamenilor cărora le-ar plăcea să ştie să deseneze. Este vorba, mai degrabă, despre o comunitate în care puteţi găsi lecţii de desen pentru nivel de începător, intermediar şi avansat. Deci nu doar pentru novici:  DrawSpace

4. World Expo este un concept adaptat lumii globale în care trăim şi se referă la expoziţii (târguri) universale pe o anumită tematică, ţinute odată la cinci ani. Anul acesta tema abordată de activişti, artişti sau afacerişti este APA, esenţa vieţii pe Terra :P . Expo Zaragoza 2008 se desfăşoară în provinci bască a Spaniei timp de trei luni vara aceasta şi oferă o gamă largă de activităţi de divertisment şi relaxare.

Eu unul am de gând să mă duc măcar o săptămână. Un bilet de intrate pe o săptămână sau pe trei zile nu e chiar aşa de scump şi nici transportul nu vă costă cine ştie ce până acolo. Cred că 500 de euro sunt mai mult decât suficienţi pentru o săptămână petrecută în cadrul unui eveniment unic cum este  Expo Zaragoza 2008 .

Dacă vă hotărâţi, spuneţi-mi şi poate mergem cumva împreună. The more, the merrier! Eu sunt destul de decis.

5. Oamenii sunt, de multe ori, surprinzători şi cred că niciodată comportamentul “consumatorului” nu va putea fi prevăzut de un om de comunicare cu salariul şi orgoliul de dimensiuni impresionante. Iată cele mai ciudate / stupide / surprinzătoare lucruri cumpărate vreodată pe eBay: aici 

Interviuri cu artistul Heath Ledger

Am spus că voi posta nişte scene din filmele în care a jucat Heath, însă am ales nişte interviuri cu el pentru a vedea mai mult omul. Cred că actorul poate fi văzut în filme.

Nu l-am cunoscut pe Heath Ledger, dar l-am simţit foarte apropiat în fiecare rol în care a jucat şi chiar mai mult în interviurile pe care le-am văzut. Cred că sunt momente în care simţi o legătură specială cu cineva total distant de tine fără să îţi explici de ce. Am simţit un tip retras, dar intens. Modest şi aparent timid, dar hotărât şi sigur pe el. Heath pare a avea trăsături contrastante dacă îi urmăreşti atent interviurile. Un lucru interesant mi se pare cum de un om atât de relaxat pe platou poate fi vizibil stresat de un interviu televizat. Este, de fapt, pentru mine un indiciu clar că Heath iubea ceea ce făcea (şi asta se vede în filmele sale) şi nu atenţia media. De aici şi atitudinea faţă de paparazzi.

Moartea lui m-a întristat mai mult decât de obicei când aud o astfel de ştire. Simţeam că am început o relaţie prin filmele lui şi îmi doream foarte mult să o continuăm pentru că ea evolua. Am scris un post mai demult despre cum e să simţi un produs / mesaj media doar al tău, deşi este accesat de milioane de oameni. Simţi că omul ăla a făcut acel gest doar pentru tine şi că aveţi la un nivel inexplicabil o comunicare directă.

Cred că Heath a reuşit să ofere acest lucru multor oameni şi de aceea el nu va putea fi înlocuit pentru că era o prezenţă unică. Cred că acesta este şi motivul pentru care merită să fii artist, să ai o viaţă dedicată pentru a mişca sufletele oamenilor. În ceea ce priveşte acest lucru, Heath poate fi sigur că şi-a atins obiectivul de a transmite mai mult decât un rol într-un film. Sunt prea puţini oamenii care vor să meargă mai departe de asta…

Mai cred că ăsta e motivul pentru care familia lui are motive de mândrie pentru un om al cărui dar a atins, poate, milioane de oameni, schimbându-le viaţa. Ştiu că subiectul “Brokeback Mountain” este unul delicat într-o Românie xenofobă şi primitivă, dar sunt convins că fiecare homosexual din întreaga lume s-a simţit mai puţin vinovat sau jenat din cauza etichetei puse de o societate ipocrită şi lipsită de toleranţă după vizionarea acestui film.

Watch his movies! He deserves at least that!

Interviu cu actriţa Ellen DeGeneres, la emisiunea acesteia

Un alt interviu făcut cu o lună de zile înaintea celui de mai sus

Heath Ledger nu mai este printre noi

Conform Associated Press, actorul nominalizat la Oscar acum doi ani pentru rolul din “Brokeback Mountain”, Heath Ledger, s-a stins din viaţă acum câteva ore, într-o reşedinţă centrală din Manhattan, New York.

Australianul Heath Ledger avea doar 28 de ani şi va rămâne cunoscut pentru rolurile din “Casanova”, “The Patriot”, “Fraţii Grimm”, “I’m Not There” şi, desigur, “Brokeback Mountain”. Cauzele morţii nu sunt cunoscute, dar poliţia newyorkeză bănuieşte un posibil consum de droguri.

Pentru mine personal este un şoc teribil moartea lui Ledger deoarece mi se părea unul dintre cei mai talentaţi şi promiţători actori ai zilelor noastre. De fapt, chiar eram entuziasmat de trailerul pentru al doilea film din noua serie Batman, “Dark Knight”, în care Heath joacă rolul Jokerului.

Din trailer se poate vedea că Heath nu joacă în rolul Jokerului, ci ESTE Jokerul. Un actor extraordinar de talentat şi atât de tânăr a cărui carieră avea atât de mult în faţă!

Odihneşte-te în pace, Heath. Sper ca lucrurile să fie ok acolo sus…

P.S. : O să postez în zilele următoare şi câteva scene din filmele lui Heath Ledger pentru că mi se pare o pierdere dureroasă şi iremediabilă pentru cinematografie.

“Blogurile şi provocările sociale” marţi în club A la ora 6

Invitat de marcă: Ion Iliescu.

Evenimentul: Dezbaterea este prima pe 2008 (dacă nu mă înşel) dintr-o serie lungă de astfel de evenimente organizate de Horea Bădău şi Asociaţia Consumatorilor de Media în 2007. Printre invitaţii pe care îi cunosc vor fi Andrei Roşca, Cristi Greger, Piticu, Adrian Cristea, Bobby Voicu, Alex Mihăileanu (încă neconfirmat) şi Diana Dragomir.

Tema: “Blogurile şi provocările sociale”

Aşteptările mele: Am citit la ceilalţi colegi de dezbatere şi blogging că îşi doresc o dezbatere “politics-free”. Eu nu mă aştept la aşa ceva având în vedere cine este principalul invitat. Ba mai mult, cred că totul este politizat şi acest lucru nu trebuie evitat. Cu toate acestea, nu pot să nu remarc că îmi doresc să îl văd pe Ion Iliescu bloggerul mai mult decât pe Ion Iliescu omul politic sau fostul preşedinte. Problema e că oricâte roluri ne-am asuma în societate, nu există momente în care putem renunţa la vreunul dintre ele.

De fapt, mi se pare chiar o utopie să inviţi un om politic (bun sau rău – irelevant) într-un cadru public şi să nu vorbeşti cu el despre politică. Aici trebuie să precizez însă că în mintea mea “a discuta despre politică” nu înseamnă tradiţionalul, savuratul şi mioriticul aruncat cu rahat. Printr-o discuţie interesantă despre societate şi, inevitabil, politică, înţeleg în primul rând viziunea celor prezenţi cu privire la efectele pe care Internetul le are asupra celor două. Mi-ar plăcea să văd un Ion Iliescu în temă cu ce se întâmplă în campania prezidenţială din SUA în prezent, spaţiu politic în care Internetul este (sper să nu mă hazardez) principalul mijloc de comunicare.

Politica înseamnă comunicare socială, la fel ca şi Internetul. De aceea ele se pupă atât de bine şi cred că provocările sociale constau mai ales în mai multă transparenţă şi bun simţ. Prima se rezolvă cu o haină de celofan, cu a doua e un pic mai greu. Poate Internetul ar putea să ajusteze cocina denumită “spaţiu public de exprimare” din România şi să ne facă mai civilizaţi. Mai ales pe noi, politicenii care vrem să comunicăm.

Mai mult, poate Internetul ne determină să începem să facem chestii. Tot pe noi, politicienii, cărora ne place să fim votaţi.

Ne vedem marţi seara cu relatări de la eveniment.

P.S. : Dacă vreţi să veniţi, ar fi bine să vă grăbiţi şi să ajungeţi la 6 pentru că sunt convins că va fi plin ochi.

Bla bla bla bla… STOP! Fă-o.

Să iei o decizie.

La prima vedere sunt doar nişte cuvinte, o propoziţie. Însă pe unii dintre noi ne obsedează anumite decizii pe care pur şi simplu nu le putem lua. Cel mai bun inamic al deciziilor este timpul – pentru că el te obligă de fapt să decizi. Probabil momentul în care omul va opri trecerea orelor sau va inventa maşina timpului, deciziile nu vor mai fi o problemă. Până atunci însă trebuie să îmi spui ce vrei!

De vanilie sau de ciocolată? Vrei mare, mică? La vafă, la cornet, pe băţ? Cu glazură de alune sau caramel? Vrei Rigoletto sau Magnum? Napolact sau “d-aia românească”? Zi-mi odată ce vrei că doar nu o să stăm toată ziua să ne topim lângă frigiderul ăsta.

O simplă îngheţată – şi iată câte probleme poate pune. Pentru că vă asigur că un control-freak (persoană obsedată de control) va lua acele întrebări în serios şi se va hotărî destul de greu. Dar ce se întâmplă cu o carieră sau, şi mai important, cu o pasiune? Cum se fac alegerile aici? Se pot face? Păi dacă ai o pasiune înseamnă că te motivează ceva: ceva e atât de sexy încât pur şi simplu îţi place să îl faci şi pierzi noţiunea timpului. Mă refer la ceva creativ, desigur. Însă îţi trebuie combustibil ca să alimentezi o pasiune – trebuie să rezişti unui drum încărcat de renunţări, lovituri, panică şi obsesia perfecţiunii. Dacă stau să mă gândesc mai bine, majoritatea oamenilor nici nu vor să aibă vreo pasiune pentru că îşi dau seama că îi va epuiza. O pasiune e ca un demon – te-a acaparat şi nu îţi mai dă drumul. Te culci cu planuri pentru a doua zi şi ai imagini în cap despre ce ar trebui să faci. Stai pe WC şi te gândeşti la ce vrei să faci cu treaba asta. Mergi pe autobuz, te uiţi pe geam şi eşti cu gândurile în ale tale.

Şi te face fericit. E singura obsesie care te face fericit pentru că produci ceva.

E multă frică pe drum, haos în stânga şi în dreapta, mulţi alţi demoni de exorcizat şi un inamic teribil care nu poate fi înlăturat: tu însuţi. Dar cred că merită. Pentru cei care fac ce le place de o viaţă întreagă pare să merite. Viaţa are ca sport preferat şuturile în cur care sunt mereu la super-ofertă! Fuck that! Daţi-mi un scop şi o să cuceresc lumea!

Un scop… hmm… sună bine! Misiune parcă sună şi mai bine! Ştii că misiunea ta e una: să fii cel mai bun. Pentru ceilalţi sau pentru tine. Tu alegi. Urmează fixarea obiectivelor şi aprinderea focului. Nu cel olimpic, ci cel din tine. Vei avea nevoie de el ca să fii viu şi să arzi demonii care vor încerca mereu să îl stingă. Ţine minte că pereţii sunt plini de extinctoare şi de furtune, dar nu găseşti foc în ele. Ăla e doar în tine.

Aşa că nu mă mai întreba pe mine ce să faci. Sau pe prietena ta sau pe părinţi sau pe prieteni. Nu ne mai întreba că nu vrem să ştim. Suntem condamnaţi la viaţa asta scurtă la fel ca şi tine şi nu ne pasă ce vrei tu să faci. Sau, mai mult, ce spui că vrei să faci.

Fă-o! Şi cu asta basta! FĂ – O.

Cum? Găseşte cheia care îţi aprinde motoraşul. Coca, Jack, becuri roşii, gumă de mestecat cu aromă de bursuc, blănuri de mistreţ, hanorace SH, lumânări cu arome de scoici, seminţe – WHATEVER! Just GET HIGH! Şi stai acolo.

Dream surfing. Big fuckin’ waves. Fall down from the sky – BIG SPLASH!!! Almost dead…

Almost. But ALWAYS alive. Garantat 100 %.

MacWorld 2008 – Steve Jobs keynote live

Informaţie:

E ora 9 dimineaţa în Oceanul Pacific. A început să vorbească Steve Jobs şi toată industria It tace şi îl ascultă. Iată ce ne spune acesta via live bloggerii de la CrunchGear:

Time Machine din Mac OS X 10.5 Leopard va avea un companion: Time Capsule! Time Capsule este o aplicaţie de backup wireless într-o staţie de bază extreme airport cu un hard de 500 GB sau chiar 1 TB. Standard wireless 802.11n.

Lansarea Apple iPhone împlineşte astăzi 200 de zile – 4 milioane de iPhone-uri vândute în toată lumea, adică 20.000 de telefoane pe zi. Astfel în materie de smartphones pe piaţa din SUA iată campioni: Research In Motion (BlackBerry) – 39 %, iPhone – 19,5 %, Palm – 9,8 %, Moto – 7,4 %, Nokia doar 1,3 % şi “alţii” 21,2 %.

Iată ce aduce Software Development Kit-ul (SDK) pentru iPhone: în primul rând hărţi pentru locaţii; GPS! iPhone va avea GPS; webclip-uri (scurtături către site-urile preferate), ecrane home multiple, mai mulţi recipienţi SMS, versuri pentru aplicaţia iPod, GPS-ul are o interfaţă de zoom ca Google Earth; îţi poţi aranja iconiţele cu aplicaţii în orice fel vrei pe până la 9 homescreen-uri diferite. Cam atât despre iPhone

iPod Touch revine cu cinci aplicaţii noi: Mail, Maps, Notes, Weather şi Stock; webclip-uri, de asemenea – upgrade-ul îi va costa 20 USD pe posesorii de iPod Touch

iTunes a vândut peste 4 miliarde de cântece până acum; doar de Crăciun au fost vândute 20 de milioane de cântece – un nou record; de asemenea, au fost vândute 125 de milioane de emisiuni TV şi 7 milioane de filme online; iată şi vestea cea mare:

iTunes Movie Rentals!

- cei mai mulţi oameni nu vor să aibă filme, ci să le închirieze. De aceea vor putea face asta pentru că Apple a semnat contract cu: Touchstone, Miramax, NewLine Cinema, Lionsgate, MGM, 20th Century Fox, Warner Bros, Disney, Paramount, Universal şi Sony! Adică toţi jucătorii mari!
- filme şi o blibliotecă de filme extensivă: Simpsons şi Transformers deja prezente; încă 1000 de filme până la sfârşitul lui februarie
- la 30 de zile de la lansare fiecare film va putea fi vizionat pe propriul Mac, PC, iPod sau iPhone la mai puţin de 30 de secunde de la închiriere; aveţi 30 de zile să îl vedeţi şi 24 de ore să îl terminaţi – timp în care poate fi transferat pe orice dispozitiv; transferul de pe Mac pe orice alt dispozitiv va costa din librărie: 3 USD, lansare nouă: 4 USD

Apple TV 2 – nu cere computer! Filmele pot fi închiriate de pe iTunes direct pe Apple TV; calitate DVD şi HD cu sunet 5.1 surround; poate fi cuplat cu Flickr şi .Mac şi YouTube, desigur.

Conţinut Apple TV: filmele: 3 – 4 USD din librărie, 4-5 USD în versiune HD, emisiuni TV, muzică, podcast-uri, poze, selectare după categorie sau gen; informaţii în stil IMDB (regizor, rating); live search – opţiunea de căutare seamănă cu SpotLight din Lepard OS; streaming live în format HD; filmele proprii din iMovie sunt şi ele prezent; peste 600 de esmisiuni TVlive prezente, 6 milioane de cântece, 125.000 de podcast-uri, peste 50 de milioane de filme de pe YouTube.

Este însă vorba de un update de software, nu şi de hardware. Update-ul de software va fi gratuit pentru orice deţinător de Apple TV. Apple TV va costa 300 USD acum încolo, dar va costa DOAR 230 USD începând de azi. Totul va fi lansat în doar două săptămâni.

Jim Gianopulous, CEO la 20th Century Fox, primul partener Apple pentru Apple TV 2 (invitatul lui Steve Jobs pe scenă:

“Oamenii vor filme bune, acces, varietate şi comoditate. Vor să ia filmele peste tot cu ei. Acum pe iPod şi pe iPhone. Toate DVD-urile Fox vor fi de acum prezente şi pe iTunes şi Apple TV.”

MacBook Air! – cel mai subţire notebook din lume – 0,16 inci

Arată ca un MacBook Pro, dar este subţire ca o farfurie, cu tastatură neagră. Poate încăpea într-un plic. Ecranul LED de 13,3 inci wide este de intensitate mică, aprinzându-se instant. Cameră iSight incorporată şi cea mai bună tastatură livrată vreodată de Apple. Ecranul are multi-touch trackpad: ferestrele pot fi manipulate cu degetele. Întrebarea este ce a încpăut în el?

Răspuns:

- acelaşi hard ca iPod Classic de 80 GB incorporat

- opţiune de SSD de 64 GB

- 2 GB RAM memorie

- Intel Core 2 Duo – 1,6 GHz standard; upgrade până la 1,8 GHz disponibil – acelaşi cip produs de Intel este împachetat într-o formă cu 60 % mai mică (cât o monedă); CEO-ul Intel PaulOtellini afirmă că este cel mai greu lucru la care compania sa a lucrat vreodată.

- USB 2 Micro DVI 802.11n incorporat în Bluetooth 2.1 şi EDR

- construit pentru a fi wireless, însă fără drive optic; acesta va fi un Driver DVD USB foarte compact şi este oferit tot de Apple

Conţinutul: filmele şi muzica pot fi luate de pe iTunes. Dacă aveţi nevoie de backup-uri aveţi Time Machine şi Time Capsule. Cum se va instala un software: WIRELESS! Printr-o nouă tehnologie pe Air numită”Remote Disk”. Toate Mac-urile şi PC-urile din reţea vor apărea dacă veţi instala software-ul MacBook Air. Acestea vor pune în share drive-ul lor optic cu MacBook Air – asta e tot. MacBook este şi cel mai “verde” notebook făcut vreodată de Apple – reciclabil 100 %.

Va fi în magazine în două săptămâni pentru 1800 USD.

***

Moment de divertisment: Randy Newman din “Family Guy” interpretează un cântec despre SUA.

The End.

Wow! Încep să mă întristez că s-a terminat… asta a fost tot? :(

SURSE POZE şi INFORMAŢII: CrunchGear

Opinie:

Wow… Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar eu sunt destul de uimit de ce a anunţat Steve. Mai ales din punct de vedere al cuceririi unor pieţe noi, pe care cred că vor înregistra acelaşi succes ca până acum. Ok – poate iPhone nu aduce atât de multe lucruri noi pe cât aşteptau unii dintre noi care aşteptau un iPhone 2, cu totul şi cu totul nou. Însă aşa ceva este imposibil chiar şi pentru Apple!

Când văd lucrurile pe care Steve Jobs reuşeşte să le facă, mi-l imaginez pe nişte nori, vorbind cu Dumnezeu, spunându-i că s-a plictisit şi că mai vrea o jucărie nouă. Iar Dumnezeu îi spune: OK, Steve. Asta doar pentru că te plac. Asta este senzaţia pe care ţi-o dă magicul Steve Jobs. Iar eu nici măcar nu am fost acolo să îl văd!

Avem totuşi un iPhone deschis programatorilor (mişcare previzibilă şi logică), un Apple TV 2 pe care putem vedea aproape orice (mai bine spus un media center), închirieri de filme prin iTunes care pur şi simplu mă dă pe spate pentru că realizez că nu trebuie să aştept un film cum îl aştept acum sau să mai dau bani pe cinema. El este disponibil acum prin iTunes – costă câţiva dolari, dar hai să fim serioşi. Cine nu îşi doreşte să vadă, practic, orice film vrea (chiar şi cele mai noi) la el acasă?

Închipuiţi-vă mai ales Apple TV 2 combinat cu iTunes Movies şi o să obţineţi o experienţă cu adevărat nouă şi promiţătoare pentru orice consumator.

Mai are sens să spun ceva despre MacBook Air? Nici măcar nu ştiu cât înseamnă 0,12 inci, dar presupun că trebuie să îl văd ca să cred că există. Şi închipuiţi-vă că ăsta e doar începutul!

Nu ştiu alţii cum sunt (mai pretenţioşi mă gândesc), dar pentru mine MacWorld 2008 este pe măsura lui 2007 (anul iPhone) şi cred că noul Apple TV de 230 USD combinat cu iTunes pentru filme vor schimba conceptul de “watching TV”.

Globurile de aur 2008 fără covor roşu

Ca în fiecare an, Globurile de Aur dau o măsură a favoriţilor la premiile Oscar. Anul acesta a avut loc greva scenariştilor americani şi nu am mai putut beneficia de inefabila afişare pe covorul roşu a vedetelor, deci nici de ceremonia lacrimogenă tipică. Cu toate acestea, premiile rămân importante în ceea ce priveşte previziunea pentru Oscar chiar şi oferite în cadrul unei conferinţe de presă. Iată un articol scris de EVZ pe 13 ianuarie aici dacă vreţi să înţelegeţi mai bine contextul grevei scenariştilor.

Pentru mine, aceste evenimente nu demonstrează altceva decât superficialitatea unor premii sclipicioase şi adesea neconcludente (Golden Globe, Oscar) în ceea ce priveşte cinematografia. Întotdeauna mi s-a părut o confiscare greţoasă a unor valori artistice când ele de fapt aparţin artiştilor, dar mai ales publicul. Acesta din urmă girează calitatea sau nu. Oricum, dacă ar fi să fim sinceri, filmele cu buget mare (zaharos de comerciale) nu prea ar avea ce căuta pe listele unor critici de primă mână cum sunt cei care decid Oscarurile, nu-i aşa? Dar decât să fim sinceri, mai bine hai să fim realişti şi să acceptăm că cinematografia americană (mai ales) este o industrie enormă care produce bani, vise şi trend-uri pe bandă rulantă. Destul însă cu părerile mele atât de “europene”. Oricât aş spune că valoarea unui film nu e dată de premii, întotdeauna vor fi oameni care vor avea contra-argumente pertinente. De aceea şi datorită show-ului intens promovat, Oscarurile sunt pentru cei mai mulţi oameni o măsură a cinematografiei pe anul tocmai încheiat. Duminica trecută, 13 ianuarie 2008, Globurile de Aur au fost decernate şi iată câteva dintre cele mai importante premii:

Cea mai bună dramă – “Atonement”

Cea mai bună comedie / musical - “Sweeney Todd”

Cel mai bun actor în rol principal-dramă – Daniel Day-Lewis – “There Will Be Blood”

Cea mai bună actriţă în rol principal-dramă – Julie Christie – “Away From Her” (*2006)

Cel mai bun actor în rol principal-comedie/musical – Johnny Depp – “Sweeney Todd”

Cea mai bună actriţă în rol principal-comedie/musical – Marion Cotillard – “La Mome”

Cel mai bun actor în rol secundar – Javier Bardem – “No Country For Old Men”

Cea mai bună actriţă în rol secundar – Cate Blanchett

Cel mai bun regizor – Julian Schnabel – “Le scaphandre et le papillon”

Restul premiilor aici.

Nu am văzut niciunul dintre filmele premiate, dar mai ştiu câte ceva despre ele sau despre actorii prezenţi. Daniel Day-Lewis nu este şi nu va fi niciodată o surpriză în ceea ce priveşte performanţele actoriceşti excepţionale. Din ce am citit, nu cred că are rival anul ăsta şi poate ar fi cazul să îşi ia revanşa pentru pierderea Oscarului în rolul maleficului Bill Măcelarul din “Gangs Of New York”.

Johnny Depp este printre actorii mei preferaţi, dar nu neapărat pentru rolurile pentru care a fost premiat. Atât “Piraţii din Caraibe” prima parte, cât şi “Finding Neverland”, nominalizările sale precedente la Oscar nu m-au convins deloc. Cu toate acestea, nu înţeleg ce s-a întâmplat cu criticii când au văzut “The Libertine”, “Ed Wood” sau “Donnie Brasco”. Aştept să văd “Sweeney Todd, dar sunt rezervat. Prefer să nu îmi fac aşteptări prea mari şi nici nu cred că va primi premiul. Îi prevăd o careră de genul celei a lui Peter O’Toole – 9 nominalizări la Oscar, 0 câştiguri.

Javier Bardem este considera într-adevăr, de foarte multă lume, marele favorit anul acesta şi cred că va câştiga. Casey Affleck a primit şi el critici bune pentru “Asasinarea lui Jesse James”.

Cate Blanchett iarăşi nu reprezintă o surpriză, fiind evident una dintre cele mai bune actriţe ale zilelor noastre. Cred că va lua din nou Oscarul. Oricum sunt convins că va fi nominalizată şi pentru rolul secundar din “I’m Not There”, cât şi pentru “Elizabeth: The Golden Age”.

Cam atât în ceea ce priveşte previziunile mele despre Oscar bazate pe Globurile de Aur. Dacă vreţi, totuşi, să vedeţi predicţii profesional intraţi pe awardsdaily.com.