Bla bla bla bla… STOP! Fă-o.

Să iei o decizie.

La prima vedere sunt doar nişte cuvinte, o propoziţie. Însă pe unii dintre noi ne obsedează anumite decizii pe care pur şi simplu nu le putem lua. Cel mai bun inamic al deciziilor este timpul – pentru că el te obligă de fapt să decizi. Probabil momentul în care omul va opri trecerea orelor sau va inventa maşina timpului, deciziile nu vor mai fi o problemă. Până atunci însă trebuie să îmi spui ce vrei!

De vanilie sau de ciocolată? Vrei mare, mică? La vafă, la cornet, pe băţ? Cu glazură de alune sau caramel? Vrei Rigoletto sau Magnum? Napolact sau “d-aia românească”? Zi-mi odată ce vrei că doar nu o să stăm toată ziua să ne topim lângă frigiderul ăsta.

O simplă îngheţată – şi iată câte probleme poate pune. Pentru că vă asigur că un control-freak (persoană obsedată de control) va lua acele întrebări în serios şi se va hotărî destul de greu. Dar ce se întâmplă cu o carieră sau, şi mai important, cu o pasiune? Cum se fac alegerile aici? Se pot face? Păi dacă ai o pasiune înseamnă că te motivează ceva: ceva e atât de sexy încât pur şi simplu îţi place să îl faci şi pierzi noţiunea timpului. Mă refer la ceva creativ, desigur. Însă îţi trebuie combustibil ca să alimentezi o pasiune – trebuie să rezişti unui drum încărcat de renunţări, lovituri, panică şi obsesia perfecţiunii. Dacă stau să mă gândesc mai bine, majoritatea oamenilor nici nu vor să aibă vreo pasiune pentru că îşi dau seama că îi va epuiza. O pasiune e ca un demon – te-a acaparat şi nu îţi mai dă drumul. Te culci cu planuri pentru a doua zi şi ai imagini în cap despre ce ar trebui să faci. Stai pe WC şi te gândeşti la ce vrei să faci cu treaba asta. Mergi pe autobuz, te uiţi pe geam şi eşti cu gândurile în ale tale.

Şi te face fericit. E singura obsesie care te face fericit pentru că produci ceva.

E multă frică pe drum, haos în stânga şi în dreapta, mulţi alţi demoni de exorcizat şi un inamic teribil care nu poate fi înlăturat: tu însuţi. Dar cred că merită. Pentru cei care fac ce le place de o viaţă întreagă pare să merite. Viaţa are ca sport preferat şuturile în cur care sunt mereu la super-ofertă! Fuck that! Daţi-mi un scop şi o să cuceresc lumea!

Un scop… hmm… sună bine! Misiune parcă sună şi mai bine! Ştii că misiunea ta e una: să fii cel mai bun. Pentru ceilalţi sau pentru tine. Tu alegi. Urmează fixarea obiectivelor şi aprinderea focului. Nu cel olimpic, ci cel din tine. Vei avea nevoie de el ca să fii viu şi să arzi demonii care vor încerca mereu să îl stingă. Ţine minte că pereţii sunt plini de extinctoare şi de furtune, dar nu găseşti foc în ele. Ăla e doar în tine.

Aşa că nu mă mai întreba pe mine ce să faci. Sau pe prietena ta sau pe părinţi sau pe prieteni. Nu ne mai întreba că nu vrem să ştim. Suntem condamnaţi la viaţa asta scurtă la fel ca şi tine şi nu ne pasă ce vrei tu să faci. Sau, mai mult, ce spui că vrei să faci.

Fă-o! Şi cu asta basta! FĂ – O.

Cum? Găseşte cheia care îţi aprinde motoraşul. Coca, Jack, becuri roşii, gumă de mestecat cu aromă de bursuc, blănuri de mistreţ, hanorace SH, lumânări cu arome de scoici, seminţe – WHATEVER! Just GET HIGH! Şi stai acolo.

Dream surfing. Big fuckin’ waves. Fall down from the sky – BIG SPLASH!!! Almost dead…

Almost. But ALWAYS alive. Garantat 100 %.