De acum o săptămână. Mai precis 22 ianuarie.

A fost excelentă şi Horea Bădău, preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Media a făcut o treabă la fel de excelentă în a o modera. S-a discutat despre trecutul şi viitorul ţării, despre problemele sociale care vor fi rezolvate prin bloguri. Foamete, sărăcie, iubire: totul rezolvat prin bloguri.

Pentru că blogosfera este un mediu mirific în care orice politician devine un OM mai bun. De fapt, orice om devine un om mai bun dacă îşi face blog. Uitaţi-vă la mine! Sunt o gorilă şi am devenit atât de sexy.

În afară de asta, preşedintele Ion Iliescu e un om de comunicare excelent şi poate să îţi vorbească şi despre fizică nucleară sau grădini japoneze cu zâmbetul pe buze. Jos pălăria pentru cel mai tare politician al ţării! Dar problema e că mie nu prea îmi plac politicienii. De fapt, încerc să îi ignor: ca pe o boală incurabilă care nu te lasă să te bucuri de viaţă. Cu cât te gândeşti mai mult la ea, cu atât îţi faci mai mult rău. “Da, dar şi ei sunt oameni.” Ok. Şi? Corupţie, dosarul cocaina, mineriade, revoluţii înscenate, furt în masă, stenograme, baroni, Carmen Păunescu care omoară o familie, etc, etc, etc, etc.

Schimbarea clasei politice NU EXISTĂ şi NU VA EXISTA niciodată în România! “PARLAMENTUL” prezent este alcătuit din comunişti şi controlat de securişti şi aşa va rămâne mult timp de acum încolo. “Tânăra generaţie” e alcătuită din ciocoi şi copii de comunişti, educaţi în spiritul că totul li se cuvine. Aşa zisele “speranţe” ale politicii româneşti sunt nişte vipere cu discursul deghizat în “democratic”, iar copiii lor vor fi nişte satrapi sângeroşi şi lipsiţi de orice empatie pentru oile cretine care populează ţara asta de CĂCAT în care trăim.

Ce ziceţi de liberă exprimare până acum? Staţi că mai am. Să vezi aici Che Guevara!

Un blog sau orice altă unealtă de adaptare la trend nu va putea niciodată să şteargă istoricul “îndoielnic” al unui politician, iar gusturile fine în artă şi talentul scriitoricesc nu au cum să compenseze stenograme şi găuri de sute de milioane de euro într-un buget violat de toate guvernele din 1990 încoace. Voturile se câştigă prin acţiuni (actul de a FACE CEVA), iar imaginea unui om trebuie curăţată în oglindă. Dacă mai e ceva de curăţat.

M-am săturat până peste cap de politicienii din România în orice formă i-aş vedea. Ion Iliescu este un om foarte de treabă, ca şi soţia sa şi sunt convins că omul nu a făcut nici pe departe unele dintre lucrurile de care este acuzat, dar este politician şi a fost şeful celui mai corupt şi plin de comunişti partid de după 90. El însuşi a fost comunist! Nu îl acuză nimeni pentru că atunci nu puteai mânca o pâine dacă nu erai, dar … să vorbim despre schimbare politică??? Parlamentul, Guvernul şi Universităţile, ca şi spitalele sau ministerele Apărării şi de Interne sunt conduse de oameni “cu o vastă experienţă” într-ale comunismulu. Şi aşa se întâmplă de 20 de ani încoace. CARE E SCHIMBAREA CLASEI POLITICE??? BLOGUL???!!!!
Prezentul preşedinte al României este bănuit de colaborări cu securitatea, iar băieţii cu ochi albaştri ne supraveghează fiecare mişcare (ca pe puii din abatori pe care îi creşti ca să îi tai) aşa cum au făcut şi la dezbatere, unde se uitau urât şi făceau glume spirituale. PSD – un partid de comunişti. PRM – la fel. PC – are rost să comentez? UDMR – nu este partid pentru că etnia nu este doctrină politică. PD – poate Videanu nu a fost comunist, dar este de departe cel mai gospodar şi capabil primar al Bucureştiului. :) PNL… păcat de istorie… partidul domnului Patriciu. PNG – dovada că un nebun cu bani îşi poate face partid într-o ţară fără reguli sau valori.

Nu sunt un tânăr cu viziuni de stânga, deci nu fac parte din latura “iluminată” a blogosferei de stânga pentru că egalitatea între oameni este un BULLSHIT! Socialismul este cea mai ipocrită doctrină politică tocmai pentru că este conştientă de propria utopie.

Nu mă consider blogger “de talie grea”, mai ales în ceea ce priveşte traficul. Sunt un om încolţit de o societate coruptă şi perversă, obligat să facă zilnic compromisuri pentru a nu-şi supăra “prietenii” sau “amicii” sau “persoanele cu influenţă”. Ca noi toţi. Nu am avut, nu am şi nu voi avea niciodată respect pentru autoritatea instituţională pentru că ăsta sunt eu. Dar în societatea noastră trebuie să te adaptezi ca să poţi avea o imagine coerentă.

Trebuie să îţi joci rolul de robot, cu paşi previzibili, să accepţi sute de măgării şi idioţenii fără margini de la toţi imbecili care vor să te intimideze sau să îţi pună bocancul în gură. Nu trebuie să le accepţi pe toate, dar în niciun caz nu poţi să ripostezi la toate.

La sfârşitul zilei eşti tu cu tine: un suflet dezbrăcat de bani, statut social, relaţii, faimă şi toate pânzele de rahat care se ţes în jurul nostru. Eşti TU. Un om sau nu! Dacă reuşeşti să te uiţi în oglindă şi să te suporţi, fără să îţi vină să o spargi sau să scuipi, ai felicitările mele! Comunicarea e foarte multă vrăjeală şi majoritatea suntem diplomaţi ca să avem bani mai mulţi, să facem mai mult sex sau ca să fim mai plăcuţi. Şi ajungem să devenim nişte măşti goale pe dinăuntru. Scuzaţi-mă dacă nu reuşesc să fiu “PR”, dar mă gândeam că ar fi mai combinaţie să îmi păstrez coloana vertebrală. P-aia nu o primeşti la conferinţe de presă.

Restul e Can-Can. Şi foarte multă tăcere.

***

Bloggerii prezenţi la dezbaterea din 22 ianuarie au fost: Adrian Cristea, Cristi Greger, Piticu, Boby Voicu, Diana Dragomir, Gabriela Savitsky, Andrei Roşca şi Adrian Ciubotaru.

Update: Ultimul post scris pe blogul ăsta pe tema politicii din România.