Ultima zi de votare la RoBlogFest 2008

Dacă nu m-aţi votat încă, o mai puteţi face doar până mâine, când se închid urnele. Promisiunea mea electorală de un vot egal o banană proaspătă cadou de la Goriulian stă în picioare. Deci nu rataţi banana! Mă puteţi vota la “cel mai bun blog” (LOLUŢ), “cel mai bun blog personal”, “cel mai bun blog apărut în 2007″ şi “cel mai bine scris blog”.

În altă ordine de idei, hai să vedem ce am votat eu la RoBlogFest 2008. And the winners are…

Cel mai bun blog personal – Goriulian

Pentru că e chiar personal. E blogul meu. :P Eu asta înţeleg prin personal! :)) Nu vă faceţi griji – e singurul vot pe care mi-l acord, dar şi cel îndreptăţit.

Cel mai bun blog colectiv – Bookblog

Pentru că oamenii ăştia fac de mult timp o treabă excelentă din pasiune şi se vede că sunt o echip în adevăratul sens al cuvântului. Cred că Bookblog a crescut mult în 2007 şi mă aştept la o creştere constantă în 2008. Dacă ar creşte cultura în general în România în acelaşi ritm cu Bookblog, poate chiar am trăi într-un loc mai decent.

Cel mai bun blog nou (2007) – Vlad Craioveanu

Pentru că nu încearcă să fie bu, dar este atât de mult peste bloggeri cu pretenţii şi ştate vechi. Vlad Craioveanu demonstrează că nu contează ce design are blogul tău şi cât de mult pornache pui pe el, ci calitatea conţinutului. Blogul lui Vlad este o extensie coerentă a personalităţii sale şi a lucrurilor de care este el interesat. Nimic mai simplu, nimic mai evident, nimic mai fresh.

Cel mai bine scris blog – Andrei Roşca

Pentru că e relevant şi nu mă plictiseşte. Pentru că nu scrie la întâmplare (cum fac eu câteodată) şi îţi oferă învăţăminte reale. Este un blog care îţi poate schimba viaţa literalmente dacă ştii cum să îl foloseşti. Indicat, desigur, mai ales celor care cred în conceptul de “my way” şi nu sunt acomodaţi într-o existenţă de couch potato.

Cel mai bun blog de divertisment – Vlad Craioveanu

Pentru că e cool fără să facă eforturi. Pentru că mă amuză şi intrigă într-un mod inteligent. Pentru că e Craioveanu.

Cel mai bun blog de muzică – Muzică clasică, etc

Pentru că uneori se uită sensul artei şi al conceptului de muzică de calitate. Pentru că e anti-cocălărie fără să intenţioneze asta. Avem nevoie de mai multe bloguri scrise de oameni educaţi în blogosfera românească. Acesta este unul dintre ele şi ar trebui încurajat.

Cel mai bun blog de sport – Cătălin Tolontan

Pentru că e Tolontan. Punct.

Cel mai bun blog – Gramo

Pentru că îmi dă de gândit, mă face să râd, să mă relaxez. În acelaşi timp, încurajează exprimarea liberă şi toleranţa într-o manieră echilibrată. În ciuda popularităţii foarte mari în blogosferă, nu încearcă să atragă atenţia şi nu se schimbă “după cum bate vântul”. Gramo’s World este punctul de plecare al oricărui blogger începător care vrea să aducă o contribuţie valoroasă acestei comunităţi. Gramo’s World e rucsacul cu care trebuie să plecaţi la drum când intraţi în blogosferă şi metronomul acesteia. Gramo.ro nu va fi niciodată un loc de afirmaţii deplasate, impulsive sau aflate în căutarea traficului. Gramo este un brand care îşi îndeplineşte promisiunile şi menţine coloana vertebrală a blogosferei româneşti de calitate. Gramo’s World nu trebuie plăcut sau hulit, ci doar acceptat ca realitate aproximativ obiectivă – cel mai bun blog din România.

Iggy Pop – sex simbol? punk icon? psycho dude?

Tăticul punk-ului aka Iggy Pop

Da… este el… un tataie pervers şi jumătate gol care pare pe cale să facă sex cu orice îi iese în cale. O maică stareţă, o anvelopă, o raţă sau o bucată de ceafă de porc.

Lust for life (Trainspotting soundtrack)

The Passenger

Circuitul valorii în natură infestat de impostură

Impostura profesională poate lua multe forme alegorice. Filfizonul, mârlanul, playboy-ul, pasionata de catwalk sau tăcuta inteligentă. Sunt prezenţi de secole în toate domeniile, la toate marile evenimente, mereu la fel. Mereu aceiaşi paraziţi care infestează sisteme ce ar trebui să funcţioneze eficient prin agăţarea cu ghearele de un post profesional sau un statut social. Mulţi dintre ei ne spun ce să facem, cum şi când. Cine suntem. EI ştiu cine suntem noi şi, mai ales, ce vrem.

Se schimbă doar forma în care se materializează aceşti truveri ai incompetenţei şi superficialităţii. Azi îi găsim sub multiple forme care mai de care mai sclipicioase… speakeri, analişti, marketeri, consultanţi (pe absolut orice domeniu posibil) sau formatori de opinie.

Vă rog, nu mă înţelegeţi greşit. Cum spunea şi domnul Noica, avem nevoie de cai de curse, de tracţiune şi de circ. Nu am nimic împotriva cailor de circ. Din contră, ei ne colorează viaţa. Însă devine uşor deranjant când ei ocupă poziţii pe pista de alergare, nu-i aşa? Când ei sunt cotaţi, discutaţi, în centrul universului de valori al unui sistem. Iar în România impostura circarilor pe pista de curse este o practică larg răspândită.

Oameni care ştiu să facă 200 de lucruri la fel de bine. Care au trei meserii. Care au două-trei facultăţi, dar nu lucrează în niciunul dintre domeniile respective. Profesionişti “din zbor”, veşnic inspiraţi şi cameleonici. Poate fiecare dintre noi intră aici, în ghiveciul ăsta distractiv şi călduţ, din când în când. Însă cât poate dura căldura unui sistem putred în interior? Cât poate dura dictatura violentă şi mârlănească a unor non-valori?

În niciun caz nu durează la nesfârşit. Viaţa are un stil ciudat de a îşi dezvălui regulile, dar ele se impun, în cele din urmă. Pe măsură ce un sistem evoluează, dinozaurii dispar. După ce dispar dinozaurii, dispar şi crocolimbozaurii sau şobolimbozaurii. Adică acei hibrizi mutanţi care impun standarde în zone din care ar trebui extirpaţi. Fiecare domeniu are un sistem de autopurificare pe care cred că l-am putea circuitul valorii în natură. Natura socială şi umană în acest caz.

Aşa că… tineri cu ambiţii de schimbare a lumii şi resentimente faţă de duhoarea comunistă a unor domenii poleite în straie occidentale, nu disperaţi! Extirparea imposturii avansează încet, dar sigur. Tot ce avem de făcut este să nu creştem la fel de ignoranţi, de leneşi şi de laşi cum a evoluat acest sistem în care încercăm să dăm din coate.

REMEMBER: Un om valoros nu se impune prin agresivitate pentru că el este sigur pe el şi calm. Un om frustrat, nesigur pe el, căruia îi este frică de ceva, va fi mereu agresiv şi va încerca să te calce în picioare. Soluţia este să conştientizezi nulitatea lui şi valoarea ta. De asemenea, un om fără simţul umorului intră în acelaşi areal cu agresivul.

Pe viitor: tipurile de impostori: filfizonul, mârlanul, playboy-ul, pasionata de catwalk şi tăcuta inteligentă. Dacă aveţi idei în sensul ăsta, ajutaţi-mă să completez acest mic glosar. :P

Mozaic de imagini şi schiţe: varianta necenzurată

Foarte greu cu blogu’, tată. E greu… Treburi. Afaceri. Combinaţii. Năduşeală. Alergătură. Tevatură. Strigătură, urlătură, vizuine.

Picioare în gard. Morţi în cârcă. Plasturi la platfus. Carnagiu, nene, carnagiu! Tu ştii ce e aia? Carnagiu!

Platane frecate pe coji de banane… flote interstelare cu intenţii de subjugare a civilizaţiei umane… hoarde de lăcuste tripate şi înfometate. Moise. Cu ochelari de soare şi un joint. Rupe discoteca în două, ca pe Nil.

Iepuraşi albi de pluş cu lenjerie sado-maso… pătaţi cu sânge. Tensiuni la nivel terestru… aburi, lumini, fascicole. Nebunii, orgă de lumini. Panarame. Băbătii. Phenobarbital. Pramatii. Bilă – de stomac. Da, de stomac.

Litote, catrene, epeteze, metateze. Pipote, migrene, geneze, metereze. Blasfemie! Numere în deşert! Şi restul e plăcere…

Nenea pictoru, cât e tablou? Da’ o poză cu tine cât e?

Vino, te rog, de urgenţă, la festivalul de folk “Om BUN”. Fii şi tu un OM BUN! ACUM! Ofertă limitată la paradis şi alte drăcovenii. Preaplinuri sufleteşti, îndestulări spirituale, emanaţii primordiale. Sticluţele tari se sparg cu esenţe mici.

Ganglionii simpatici pe cale de a fi activaţi…

3

2

1

Gata! Eşti un simpatic! Hai să te pup! :*

Mostră de toleranţă europeană: biserică ortodoxă arsă în Kosovo

Filmuleţul de faţă este din 2004, cu mult timp peste încheierea conflictului din Kosovo, deci cei care vor veni să îmi spună că “şi sârbii au făcut şi au dres” ar fi cazul să se mai documenteze şi să afle că în 2004 zona era deja securizată de trupele KFOR şi de ONU. Deci sârbii nu mai aveau ce să atrocizeze.

În schimb, un grup de tineri “kosovari” musulmani, se distrau prin incendierea şi distrugerea unei biserici ortodoxe. Vă invit să urmăriţi cum se urcă pe ea, îi rup crucile şi apoi izbucnesc în urale. Totul în timpul mandatului de securizare garantat de NATO şi ONU.

via Răzvan Serbu

Scrisesem într-un post de invazia musulmană subtilă şi un coleg mi-a spus că el e tolerant şi că nu consideră că aşa ceva se întâmplă. Filmuleţul de faţă deja nu mai e prea subtil şi uite că nu s-a făcut scandal, nu s-a intervenit din “forurile înalte”, etc. Cel puţin, eu unul, nu îmi amintesc şi urmăream subiectul atunci. Se pare că incidentul s-ar fi repetat cu aproximativ 100 de biserici ortodoxe, iar filmuleţul este postat de un german, nu de un sârb.

Vă invit către lectura unui comentariu vizavi de filmuleţul respectiv făcut de un musulman, asta ca să vedem şi noi cam ce se discută în limbi pe care nu le înţelegem:

“with all the respect to italy and italians
when you talk for mohhamed you are talking about hate, if you think about mohhamed as a shit than let me tell you who was jesus
he was son of a bitch, marry was a prostitut she get pregnat from roman solger. marry never know who was the jesus father, you orthodoxs and catholic belive in jesus as a son of a god l fuck this son of a god, sorry this homo son of a bitch.
stupid people with stupid fucking religion you have to know god has no son“

Cum câştigi o banană pentru un vot

În urma unor discuţii cu unii dintre cititori, am înţeles că este neclar cum voi acorda banana în funcţie de votul de la RoBlogFest 2008.

Păi e foarte simplu, dar e vina mea că nu v-am explicat.

Dacă mă votaţi, daţi-mi un semn pe messenger (cei care mă aveţi în listă) sau un mail pe adresa disponibilă pe blog şi eu vă voi trece pe o listă.

La sfârşitul sesiunii de votare (27 februarie), voi începe precum Moş Gorilun, să livrez bananele votanţilor, pe rând. Deci mai sunt cinci zile de votare.

Dacă nu sunteţi din Bucureşti, vorbim şi găsim împreună o soluţie ca să ne vedem. Oricum ar fi, nimeni nu rămâne fără banană şi chiar am de gând să mă ţin de promisiune.

Vă mulţumesc pentru susţinere. :)

P.S.: Dacă aveţi probleme cu votarea sau cu site-ul RoBlogFest, contactaţi-mă şi încercăm împreună să rezolvăm.

Subiectul Kosovo apud Goriulian

*** avertisment: post lung şi, probabil, plictisitor – pentru o opinie avizată mergeţi la Mircea Cărtărescu***

Kosovo. Toată lumea zice, toată lumea ştie. E la ziar, e pe sticlă, e pe net, pe mobil, la serviciu şi în autobuz. Dar mai ales în “înaltele foruri”. Cu toate acestea, foarte puţini înţelegem ceva şi pe şi mai puţini ne interesează. Când am fost prima oară într-o ţară străină, acum vreo doi-trei ani în Grecia, am cunoscut nişte sârboaice pe plajă. Desigur, nu aveam de gând să discut despre cultură sau geopolitică, dar fetele erau chiar isteţe şi deschise. Am ajuns, desigur, la percepţia sârbilor faţă de români. Să ştiţi că nici pe ei nu îi interesează prea multe lucruri despre noi, dar dintre toţi vecinii pe care îi au, noi suntem cei mai de treabă.

De ce? Pentru că nu le-am luat nimic. :)

Închipuiţi-vă că Ungaria ar lua acum Ardealul, Bulgaria Dobrogea, Ucraina jumătate de Moldova. Cu cine aţi vrea să fiţi prieteni? Sârbii sunt un popor mândru, cu o istorie serioasă şi importantă. Spre deosebire de noi, sârbii nu sunt mioritici şi au pus probleme serioase otomanilor, austro-ungarilor şi naziştilor. Serbia a fost mereu greu de cucerit şi de multe ori a reprezentat o rocă dură pentru vesticii care până acum câteva zeci de ani ne priveau şi pe noi, românii, ca pe nişte cetăţeni second hand. Şi exact la fel ne privesc şi acum. Nişte troglodiţi care au petrol şi alte chestii faine cum ar fi femeile faine şi copiii prostituaţi sau pădurile neprotejate. Dar nişte troglodiţi. Desigur că mentalitatea globală a schimbat mult lucrurile şi ultimii 50 de ani au manifestat mai degrabă confruntări economice decât armate în Europa. Acum, toţi suntem “europeni“, ştim să zâmbim, ne plac stelele aurii pe fond albastru şi considerăm lucruri precum Amsterdam, UK, iarbă, minimal şi Doctor Pepper cool. Suntem avizi după coolness-ul vestic şi nu mai ne e foame. Avem pornache, droguri, jeepane şi mâncare. Multă mâncare că aşa îi şade bine românului.

(Poza: wikimedia.org – zona cu roşu este Kosovo, iar restul este Serbia)

Dar ce face Vestul? Acelaşi lucru pe care l-a făcut dintotdeauna. Conducta de gaze din Rusia care alimentează aragazele mirositoare de cârnaţi ale nemţilor nu trece prin Polonia. Chiar dacă şi Polonia e membru UIE. E mişto să îţi privatizezi economia, dar nu dacă te cheamă Franţa sau Italia. Românii “oferă bogăţie culturală” Europei, dar britanicii sunt speriaţi de ciuma sau tuberculoza pe care am putea aduce-o cu noi pe insulă. Oricâtă globalizare ar avea loc, americanii rămân americani. Germani rămân germani, iar englezi englezi. Popoare de clasa A. Ca la mertzane. Românii şi sârbii nu au cum să aibă permis de conducere de categoria A şi oricum ei se pricep mai bine la multilimbism, mă scuzaţi! multilingvism în cadrul UIE.

Ţinutul secuiesc acordat Ungariei e o chestiune de timp din punctul meu de vedere şi cred că trebuie să ne obişnuim cu ideea asta. Când am fost vara trecută la festivalul Sziget în Ungaria, m-am împrietenit cu o ziaristă unguroaică foarte de treabă şi inteligentă! Dar surpriză! Femeia era FERM convinsă că în Ardeal sunt mai mulţi unguri decât români. Iar mie îmi venea să râd la început, dar am observat că ea nu râdea. :) Aşa că… ce se întâmplă cu Serbia în Kosovo VA FI un precedent. Şi noi nu avem faţă să facem nimic dacă treaba asta se întâmplă. După ce cârmaciul Băsescu a străfulgerat cu un mare “NU” independenţa Kosovo, consilierul său militar, domnul general Degeratu, s-a gândit că ar fi mai bine să mergem pe cursul Europei.

Adică să acceptăm ceva imoral, ilegal şi ipocrit. Mai are sens să aducem subiectul invaziei musulmane subtile în Europa?

Mai are sens să precizăm că România primeşte cea mai scumpă energie de la ruşi (oare de ce? :) ) şi e pe cale să revină asupra deciziei de nerecunoaştere a Kosovo în condiţiile în care Moscova a felicitat România pentru atitudine? Ce grad de diletantism poate avea o diplomaţie care face astfel de gafe cu puteri precum Rusia?

România va fi mereu o ţară second hand pentru că are nişte conducători lacomi, incompetenţi şi mârlani, care nu ştiu ce vor. România va fi mereu o ţară second hand pentru că are atât de rar personalitate şi spune atât de rar “DA” sau “NU” hotărât.
România va fi mereu o ţară second hand pentru că atunci când Dumnezeu a jucat Monopoly cu cel de jos pe planeta Pământ, a decis că istoria va fi naşpa pentru România.

Dar fiţi fără griji! Noi să fim sănătoşi!

Bucureştenii sunt tensionaţi – criza de zâmbete loveşte din nou!

Ştiri de ultimă oră! Gaşca de bandiţi huligani Plik Tees şi Johnny Nervi au dat cea mai mare spargere din istoria omenirii! Cei doi au furat zâmbetele bucureştenilor şi au de gând să le vândă unei republici bananiere, pentru laboratoarele de bananotehnologie. Autorităţile prevăd o criză economică şi o creştere fără precedent a preţului zâmbetelor. Se pare că investitorii au început să vândă acţiunile la fabricile de zâmbete la preţ de dumping.

Din ziarul “Tristul”

Relatare de la faţa locului (reporter special Deprimarius Tristescu) :

Deşi fac parte din aceeaşi familie mare, morcovii înfipţi adânc şi iremediabil în anusurile multor victime ale Oraşului Dâmboviţean nu au nicio legătură cu bananele fabricate în laboratoarele mai sus amintite.

Tensiunea este mare. Remuneraţia mică, famelia mare – după buget şi, mai ales, după facultăţi. Termenele de predare sunt scurte şi vitale! Cravata trebuie să stea strânsă pe gât, iar pantofii curaţi cu orice preţ. Passatul trebuie să mârâie şi să pulverizeze competiţia pentru că noi avem obiective de îndeplinit. Planuri de business, cheltuieli, probleme acasă, necazuri.

Noi, locuitorii Oraşului Fără Zâmbete, suntem nişte oameni năcăjiţi. Nişte trişti. Totul pute! Când e prea cald, ar trebui să fie răcoare. Când e prea frig, de ce nu dă soarele un pic? Traficul e îngrozitor! Politicienii sunt ordinari! Preţurile sunt prea mari! Câini prea mulţi! Vânzătoare nesimţite! Fotbal prost şi corupt! Femei urâte! Bărbaţi porci! Copii gălăgioşi! Haine naşpa!

Uniunea Europeană e un căcat! Noi, românii, suntem defavorizaţi. Ba chiar discriminaţi, în Italia şi în Europa în general.

Tensiune. Tensiune mare. Apocalipsa o să vină prima oară aici, în ţara noastră obidită.

Toată lumea are ceva cu noi. Mai ales cu mine. Colegul ăla de serviciu, îl ştii tu… ăla cu ochelari şi faţa ai de şocâte. Ăla îmi vrea răul! Nu mă lasă să lucrez şi mă dă în gât la şefi! Şefii sunt naşpa şi vor să mă chinuie. Gagica mă stresează, iar părinţii mei au devenit un calvar. Prietenii nu mă mai sună şi când mă văd cu ei mă plictisesc. Câinele se cacă numai pe covor.

Totul e o pânză neagră de păianjen. Un ocean de petrol toxic. Nu mai avem nicio speranţă. Totul e pierdut. Chiar şi caterinca.

Planuri de viitor – teaser :P

- mutare blog pe domeniu

- achiziţionare tabletă grafică – desene goriuliane pe blog (soon)

- achiziţionare laptop (live blogging)

* Nu, nu am câştigat la loto. :P

Urmează o perioadă de planificare a schimbărilor pe care le voi face pe blog pentru a-i creşte calitatea. De aceea, vă invit călduros să îmi oferiţi feedback şi să îmi spuneţi ce ar trebui să rămână, ce ar trebui să dispară, ce ar fi cool în plus.

Mulţumesc.