“FREAK!”

Este o replică pe care ne-am obişnuit să o auzim în filmele cu adolescenţi americani cool care se iau de acei copii “ciudaţi” ai clasei. Acei copii cu “probleme”. Sau poate chiar “mici defecte”. Deşi patria democraţiei, SUA adolescentină este necruţătoare cu orice este diferit de dogma societăţii perfecte, cu părul blond şi dinţii albi care joacă fotbal american sau participă la meciuri pe post de majoretă.

În 1932 însă, un om s-a hotărât să sfideze regulile societăţii printr-un film ce avea să facă istorie. Este vorba despre Tod Browning, regizorul filmului “Freaks“, în care regăsim mai multe teme foarte actuale:

- obsesia pentru perfecţiunea fizică

- contrastul dintre monstruozitatea diformităţilor fizice şi cea a diformităţilor sufleteşti

La nivel de simboluri, Tod Browning reuşeşte să intre în interiorul vieţii oamenilor respinşi de societate, ajunşi într-o trupă de circ tocmai diferenţei care i-a condamnat la stigmatul de “ciudaţi” sau “monştri”. Femei cu barbă, pitici, oameni-omidă (fără mâini şi picioare) şi alte defecte genetice împânzeau lumea circurilor legendare din vremurile lui Phineas T. Barnum.

Circul ca platformă de comunicare

Este vorba, mai precis, de secolul XIX, în care se dezvoltă multiple mecanisme de comunicare devenite astăzi PR sau publicitate. Dacă ar fi să gândim la rece, aceşti “freakşi” erau recipiente de marketing ideale: aveau un USP puternic (câte femei cu barbă cunoaşteţi?) şi se accentua mult pe brandul lor personal. “Veniţi să o vedeţi pe femeia cu barbă!” Apoi, aceştia erau “obiecte sociale” (concept care în viziunea marketer-ului Hugh MacLeod domină comunicare umană), adică se vorbea despre ei. Nu în ultimul rând, piaţa era în formare şi nişele neacoperite. Un nou defect însemna un nou “freak”, deci o nouă nişă de marketing pentru circul în cauză.

Alte timpuri, acelaşi circ

Dacă ar fi să facem paralele cu ziua de astăzi, circul a devenit mass-media, iar exponenţii nu s-au schimbat prea tare. Un “Can-Can” (că doar e pe val acuma) sau “Libertatea” vor ieşi mereu la rampă cu “un concurs de mustăţi”, un “sătean zoofil”, “surorile siameze” sau “femeia-ciclop cu elefantism”. Amintiţi-vă “Gong Show” cu Horia Brenciu sau acel show cu Dan Negru în care concurenţii băgau mâna în acvariul cu “ciudăţenii”. Este vorba de exact acelaşi mecanism. Oare suntem aşa de evoluaţi pe cât ne place să credem că suntem? :)

Minuni umane, nu ciudaţi

Cu ocazia acestui post, am descoperit şi un blog extrem de interesant, denumit “Human Marvels” (minuni umane) pe care autorul oferă o mică enciclopedie a “ciudaţilor” pe care îi consideră oameni interesanţi, nu dezgustători, aşa cum sugerează termenul peiorativ “freak”. Veţi găsi aici mai totul despre oameni cu deficienţe genetice sau ciudăţenii de alt ordin care au participat la spectacole de circ. Nu vă fie teamă, nu muşcă niciunul. :P

Bonus: topul celor mai mari “freakşi” de circ din istorie.

Update: Human Freaks 1 HF 2 HF 3