Ce este libertatea de exprimare?

Wikipedia spune:

Freedom of speech is the concept of being able to speak freely without censorship. The right to freedom of speech is guaranteed under international law through numerous human-rights instruments, notably under Article 19 of the Universal Declaration of Human Rights and Article 10 of the European Convention on Human Rights, although implementation remains lacking in many countries. The synonymous term freedom of expression is sometimes preferred, since the right is not confined to verbal speech but is understood to protect any act of seeking, receiving and imparting information or ideas, regardless of the medium used.

***
O definiţie. Ca multe altele date de un Occident generos cu conceptele generoase. Democraţie, dreptate, egalitate, libertate de exprimare, etc. Leagănul culturii a progresat atât de mult încât a dat puterea individului: prin libertatea de expresie. Internetul este apogeul libertăţii individuale întrucât permite fiecărui om să îşi spună părerile fără cenzură.

*
Libertatea de exprimare este, desigur, un deziderat. La fel ca pacea în lume. Sau democratizarea informaţiei. Guvernele statelor reacţionează din ce în ce mai mult negativ faţă de acest termen pentru care îşi blesteamă zilele că l-au oficializat. “Criza din Tibet” unde câteva zeci de demonstranţi (cifrele oficiale au dat 84 de morţi) sunt ucişi în capitala Lhasa de soldaţii guvernului chinez a fumegat timid în media occidentală câteva zile după care s-a stins. Comuniştii chinezi au avut grijă să se întâmple asta foarte repede. Şi probabil numărul de călugări tibetani ucişi a depăşit câteva sute… cine ştie? Poate chiar toţi. În fiecare zi apar ştiri despre China care închide YouTube sau alt website care “contravine politicilor statului”. Republica Comunistă Chineză a devenit acel Big Brother descris în cartea lui Orwell. Sau, cel puţin, este pe cale să devină.

*

De cealaltă parte a lumii, guvernul american negociază implantarea cipurilor în cetăţeni din motive de securitate (desigur) şi lasă din ce în ce mai multe companii să ştie ce mănânci, unde te *aci, cu cine ţi-o pui şi de ce. Patria democraţiei a intrat în paranoia terorismului din 2001, iar corporaţiile sunt speriate de creşterea economică a Chinei. Primul lucru cere securitate întărită, al doilea eficientizarea muncii.

*
Pe Dâmboviţa are sens să discutăm despre libertate de exprimare sau libertatea presei? Îmi vin două exemple de evenimente recente în minte care nu ar fi fost popularizate fără ajutorul blogosferei.

1. Ludovic Orban loveşte o fetiţă cu maşina şi se face că ninge. Scapă basma curată, dar măcar se face de rahao. Presa tradiţională? Pauză.

2. O studentă e ucisă pe bulevardul Kiseleff din Bucureşti (vinerea trecută, 28 martie) pe trecerea de pietoni lângă câţiva dintre numeroşi poliţişti chemaţi să ne protejeze cu ocazia summitului. Aceştia trebuie să ghideze coloana primului-ministru. Presa tradiţională??? O mare pauză. Evenimentul Zilei, demascatorul de corupţi sau Jurnalul Naţional, lider la cotidiene “serioase” nu scriu nimic despre eveniment. Alte “organe” de informare la fel. Blogosfera urlă. De ce?

a) e an electoral

b) e summit

Trebuie să precizăm însă că se discută de o “lege a internetului” aşa că treaba asta drăguţă cu blogosfera s-ar putea să aibă un pic de suferit. Oricum, toţi scriem de pe un IP, iar majoritatea îşi dau numele real. Aşa că… nu se ştie cât o sa mai ţină faza cu “libertatea de expresie online” în România.

**
Revenind la conceptul de “libertate de exprimare”… Mass-media va prezenta mereu realităţi politic favorabile, nu realităţi politic nefavorabile. Ea trebuie să informeze răcanul. Oaia. Lucrătorul. Imbecilul care pune ştampila. El poate fi scuipat, prostit, dispreţuit, fentat, ucis pe trecerea de pietoni, băgat la pârnaie dacă fură o pâine sau taxat de stat pentru cadoul de 8 martie. Se vrea ca acest personaj să se exprime liber sau să fie corect informat? Cine vrea asta?

Oricum libertatea asta de exprimare e un vis, un brand chiar. La fel ca Che Guevara sau ca victimele de la revoluţia din 1989. Sau ca victimele din 11 septembrie 2001. Ioana d’Arc, Iisus Hristos, etc. Entităţi de semnificaţii pe care le folosim pentru a obţine anumite reacţii sau pentru a atinge anumite obiective. Produse care se vând cu scopuri foarte clare. Pragmatismul lupilor care ne conduc este atât de contrastant faţă de bovinismul nostru. Mâncăm de la Mac, ne jucăm Fifa, urlăm la meciuri. Bem bere, ne reproducem şi facem caterincă. Ce nevoie avem noi să ne exprimăm liber?

Freedom of speech is bullshit. Trăim în chenare socio-politice clare. Care acceptă greu schimbarea. Majoritatea nu vrea adevărul. Vrea pâine şi circ. Elita nu vrea adevărul. Vrea majoritatea. Stat agrar, puternic religios, cu tendinţe spre mafiotism şi nepotism. Tradiţie favorită: sugrumarea propriilor valori. Omuleţi… mulţi şi … lipsiţi de libertatea de exprimare.