Steve Ballmer – at the ball or at the hospital?

Stiti cine este Steve Ballmer?

Directorul executiv al unei dintre cele mai mari companii din lume: Microsoft. Nu sunt un personaj prea conservator defel, dar trebuie sa recunosc ca nu prea am mai vazut un asemenea comportament la un director de companie multimiliardara, care dicteaza o parte din mersul lumii.

Suntem oare in pericol? :P

(P.S.: Scuze pentru cei care stiu deja filmuletul)

A fi sau a nu fi… ce vrei să fii

Cum se iau deciziile importante în viaţă?

Cu ochii strâns închişi sau larg deschişi? Urlând sau în linişte? Brusc sau după îndelungi meditaţii?

Un lucru este cert, din câte am văzut până acum. Tabelul fictiv, cu factorii “pro” şi “contra” care implică o decizie şi au darul de a oferi un plus de raţiune unei persoane derutate funcţionează, poate, pentru cei mai mulţi oameni. Dar nu şi pentru mine.

Din punctul ăsta de vedere sunt, după spune tata, “un personaj imprevizibil”. Genul de om la care nu ştii la ce să te aştepţi. Care te lasă “cu curu’ în baltă” când ţi-e lumea mai dragă, spus foarte pe româneşte. Dar eu nu văd lucrurile chiar aşa. Desigur.

Eu cred că viaţa noastră nu ne aparţine în totalitate. Niciodată. Ea aparţine, parţial, sistemului în care am fost crescuţi şi educaţi, precum şi oamenilor din jurul nostru. Implicit, o parte din gândirea şi comportamentul nostru depind de mediul înconjurător. Deci nu suntem chiar aşa de liberi pe cât am vrea. Însă ceva se întâmplă în unii oameni…

Ceva inexplicabil.

O dorinţă arzătoare de a se desprinde de la pământ, de a intra înapoi în Rai, în perfecţiune. De a regăsi Copacul Vieţii. De a atinge “graţia”. De a inversa căderea luciferică. Adică libertatea de a face ceva ce îţi dictează firea, fără să îţi explici de ce lucrurile trebuie să fie aşa.

Sună a nebunie, poate. Dar cum altfel se explică marile realizări, precum şi atrocităţi ale omenirii decât prin credinţa sau lipsa de credinţă în ceva ?

“Mai bine regret ce am făcut decât ce nu am făcut.”

Cât costă libertatea (sau măcar iluzia ei) unui om?

Vă spun eu… e nepreţuită.