Tot vorbeam zilele astea despre Olimpiadele Comunicarii si ma gandeam la conceptul de “critici constructive”. Iata cateva idei:

• cred ca pe masura ce industria se maturizeaza, acelasi lucru se intampla si cu tinerii aspiranti si, in acest sens, eu simt nevoia de mai multa transparenta. Ma refer aici in primul rand la nevoia de feedback pe care o avem noi, participantii. Mi-ar placea foarte mult sa citesc in dreptul fiecarei probe (PR, Adv, etc) motivatia fiecarui jurat pentru alegerea campaniilor castigatoare: bile albe, bile negre, etc. Insa cred ca este nevoie de o critica asa-zis “constructiva”, nu de afirmatii de genul “sunt dezamagit” sau “prezentarile au fost slabe”, etc. As vrea ca membrii juriului sa fie sincer deschisi in a comunica mai clar modul in care au judecat totul: de la prezentare la strategie, creatie, etc. Ar putea exista o sectiune speciala pe site-ul OC, unde toata lumea sa inteleaga cum si ce s-a jurizat din perspectiva fiecarui jurat implicat.
• mi-ar placea sa inteleg mai bine cum, mai exact, se fac angajarile la Olimpiadele Comunicarii. Am impresia ca anul asta a devenit mai evident ca niciodata ca asta este unul dintre scopurile principale ale competitiei, dar totul ramane inca sub speculatii, taceri misterioase, aproximari. Cred ca ar fi excelent ca juriul sa se implice mai mult in competitie (care pana la urma e una dintre cele mai importante resurse de recrutare de pe piata) si dupa terminarea acesteia. Cred ca acest aspect al finalitatii competitiei (angajari, invitatii la practica, etc) este extrem de important pentru evolutia industriei si pentru cresterea credibilitatii competitiei.
• cred ca distanta dintre membrii juriului si participanti este prea mare (voluntar sau involuntar) – Imi amintesc cum anul trecut echipa “Ceai de Tei” a facut o impresie foarte buna inaintea prezentarilor prin comunicarea realizata prin bloguri cu membri ai juriului. Cred ca astfel de initiative din partea celor din urma, care sunt pana la urma comunicatorii profesionisti in acest context, ar fi ceva nou si ar genera o relatie mai buna intre acestia si piata de pe care recruteaza.
• cred ca noi, participantii, ar trebui sa avem un anumit fapt in minte atunci cand facem prezentarile sau campaniile: ele trebuie gandite pentru a placea oamenilor in general, nu unui grup restrans de profesionisti. Cred ca atmosfera de la prezentari devine adesea plictisitoare, din cauza unei modalitati de comunicare adresate mai ales persoanelor avizate, ceea ce nu se intampla chiar mereu in sala. Din punctul meu de vedere, daca tu nu poti convinge publicul, nu poti convinge nici juriul, iar campania ta nu va avea umanitatea necesara comunicarii reale. Un comunicator bun stie sa imbrace lucruri complicate in invelisuri simple.
• fiecare campanie trebuie sa aiba “aspectul memorabilitatii” – voi da doar un exemplu: cuvinte-cheie, care sa le ramana in cap oamenilor – asocieri inovative si idei conturate, memorabile. Cred ca oricine poate invata sa faca un buget sau un calendar daca are un minimum de gandire strategica, dar nu asta este esenta comunicarii.
• mai cred ca proba de advertising este vedeta competitiei pe considerente superficiale. Comunicarea nu este obligata la creativitate doar in publicitate, ci si in celelalte arii: comunicare politica, institutionala si PR. Faptul ca proba de Comunicare Institutionala a avut la preselectii un brief ce permitea creativitate anul acesta a fost extrem de important. S-a demonstrat ca tinerii vor sa aiba libertate fiindca doar asa pot livra inovatie si numarul participantilor a crescut considerabil. Cu cat mai putine restrangeri, cu atat mai bine.
• cred ca potentialii angajatori care vin doar la probele de publicitate sau PR fac o greseala teribila, ratand oameni talentati care pur si simplu au ales Institutionala sau Politica, dar asta nu inseamna ca ei stiu mai putina comunicare. Poate chiar din contra.

Cam atat.

In aceeasi directie, salut interventia lui Dragos Dehelean vizavi de articolul aparut pe site-ul IAA, in care regasim declaratii ce nu fac nicio favoare nimanui. Nici competitiei, nici participantilor, nici posesorilor afirmatiilor.