Todo es mentira en este mundo

Mentira

Minha Galera

Cum zicea Kevin Spacey in “Seven” cand s-a predat: “I did it again”

Astazi m-am inscris la licenta. Aventura birocratica pentru care ma pregateam a fost mult peste asteptarile mele, tot procedeul finalizandu-se in vreo zece minute. Inainte de asta, desigur, a trebuit sa alerg pentru a gasi un centru foto care sa imi dea pozele in aceeasi zi.

Afara e foarte cald, iar eu as putea sa scriu atat de multe lucruri interesante sau minunate pe blog, insa nu am foarte mult timp acum si nici chef prea tare. Asa ca o sa incep sa aberez, cu riscul de a-mi jigni cititorii care nu vor sa isi piarda timpul. :) Da chiar! Aviz celor care nu au timp: nu cititi!

Ar trebui sa incep sa ma plang in legatura cu licenta:  cat de mult am de invatat, cat de putin timp, cat de vagi sunt subiectele care nu ar fi trebuit sa fie vagi. Ar trebui sa descriu cu lux de amanunte cum o calugarita s-a speriat de mine in metrou (nu, nu m-am uitat la ea sexual, ci incercand sa surprind “zen-ul” in ochii ei – nu era zen). Oare sunt posedat? Oare ce a vazut acea femeie crestina in privirea mea de s-a speriat atat de tare?

Pe tine te sperie privirea cuiva?

Daca da, de ce? Ce vezi dincolo de culoarea ochilor? Simti o energie launtrica, devoratoare, inchisa adanc in temnita craniului lui? Sau al ei?  Sau nu vezi nimic?

Negarea. Inceputul existentei faustice. Ne vindem sufletul zi de zi pentru a obtine ce? Stim prea bine ca NU cele materiale aduc mantuirea. Ni se spune zilnic intr-un fel sau altul ca nu EU este cel mai important cuvant din viata unui om. Si cu toate acestea, negam totul. Negam iubirea, pe Dumnezeu, pe noi insine. Construim si daramam. Zi de zi. Toti suntem Manole. Blestemati in statiunea montana Sisif.

Deja incep sa ma gandesc daca sa mai apas pe “publish” sau nu.

- Dar te cenzurezi pe tine insuti! Cum poti sa faci asa ceva? Nici macar sa fii TU nu poti?

- E o aberatie. Cine o va citi nu va mai reveni nicicand aici. Eu nu citesc aberatiile altora, asa ca de ce le-ar citi ei pe ale mele? Postul asta de rahat incalca un milion de reguli de blogging!

- Fuck rules! Nu sunt facute ca sa le incalci? Vrei sa intri in existenta aia liniara, care poate emite doar lucruri “politically” sau “rationally correct”? A, daa… scuza-ma! Am uitat! Construiesti un brand personal. Faci social networking. Te marketezi. :)

- Nu neaparat. Dar pur si simplu e o mizerie ce scriu acum. Iar simplul fapt ca purtam dialogul asta spune totul. O sa inceapa oamenii sa creada ca am dubla personalitate. De fapt, de ce vorbesc eu cu tine acum? Esti doar o linie de dialog pe care eu decid sa o scriu sau nu. Pot sa apas pe “select all” si “delete” si sa uitam toata porcarioara asta penibila.

- Da, dar stii si tu ca nu o sa faci asta. Stii si tu ca, de fapt, vrei sa apesi pe publish si sa ti se rupa de consecinte. Pana la urma ce poate fi asa rau? Si-asa nu te mai citeste nimeni vara. Iar daca imi permiti sa fiu rautacios, nu doar vara. :) Acum faci pe avocatul diavolului cu tine insuti. Intrebarea este: cine e diavolul?