Cum a fost marți seară pe Motoare la ADfel – festivalul de publicitate neconvențională

Am fost azi la ADfel, pe Motoare – de la 8 la 10.30 seara. Pretty cool, doar că nu prea s-a întâmplat mai nimic. Dar hai să nu începem cu românisme de genul ăsta. Ci să separăm:

GOODfel:

- am scris o poezie la un concurs organizat de Discovery Channel cu scopul de a confirma/sparge mitul „Românii sunt poeți” și am câștigat: un tricou. Ziceau la microfon că primesc și un suc, dar cred că au uitat de el. Păcat. Moccassino is always nice. :D Iată poezia:

Industria deșertăciunii

„Motoarele-i pline de spirite preapline

Creația-n clocot căci noi nu suntem niște fitecine!

‘Industria!’ ne numim

Și zi de zi vise deșarte clădim”

- e bine că se fac astfel de evenimente și la noi (go, IQ Ads!) – ar trebui mai des, mai mediatizate

- băile decorate fluorescent în feeling-ul emisiunilor criminalistice de pe Discovery (cool idea)

- copiii de la Business Standard care au vorbit la microfon (PR inteligent)

- expoziția de la intrarea pe motoare cu execuții neconvenționale din campanii publicitare (exemplu: numele de străzi date de Apa Nova, etc)

BADfel:

- nu am găsit locuri – era prea full și mulți oameni nu aveau treabă cu festivalul, dar aș fi lame să decid eu cine și când vine pe Motoare sau nu… DAAAR! :D Era prea full! Am obosit.

- era aglomerat :P ; erau cozi mari, de oameni care nu respectau ordinea cozilor (as usual); barmanii erau ușor iritați (as usual)

- erau mulți trendinezi, dar încep să mă obișnuiesc ușor-ușor cu ideea. Ce e cool când se strâng mai mulți trendinezi la un loc e că atunci îi vezi în splendoarea redundanței lor – adică mulți oameni care insistă să fie unici, dar arată exact la fel. Ochelarii cu ramă groasă și neagră, blugii strânși, părul cu orice gen de breton răzleț și o eventuală pereche de converși sunt must-ul fiecărui trendinez de pe Motoare. Chiar glumeam că poate nu am prins loc pentru că nu am breton. Hmm…

- a fost boring – au fost afișate câteva poezii scrise și a vorbit de două-trei ori o animație dubioasă care ne-a spus să ne uităm pe Discovery.

- seminariile cu oameni din industrie nu au mai fost publice, ci pe bază de înscriere (cu brief, etc) – deoarece erau câte 5 oameni anul trecut – mda…, într-adevăr, dar aș fi preferat să fie deschise și cu program afișat – și să fie seara. Așa aș fi venit și eu. Dar probabil așa sunt mai bine orientate către studenți și ăsta e un plus pentru finalitatea seminariilor.

- neconvenționalele de pe acolo nu m-au impresionat (erau și câteva faine, dar sincer, mă așteptam la mai mult)

Industria percepției

„Industria percepției, prietene. Trăim în industria percepției. Contează ce arăți, ce se vede. Asta rețin oamenii. Asta bagă la cutie. Percepția e totul.”

Îi spuneam unui prieten în week-end în timp ce mergeam sa jucăm un tenis la un complex de vacanță de pe lângă Snagov. Aveam o pălărie retro cu florică pe cap și țineam în mână o chitară învelită în husă. Habar nu am să cânt, dar îmi place să mă consider un star rock din când în când. Chiar dacă e un vis care nu mi se va îndeplini vreodată, mă prefac că sunt deja, chit că lumea râde și mă consideră nebun. Eu mă simt bine în lumea mea, dar asta este altă discuție.

Percepția este cheia în lumea noastră. În comunicare, politică, istorie și viață. Oamenii văd ce îi lași tu să vadă. Ar trebui să ne amintim mereu asta.

Și mergeam cu chitara după mine, oarecum afectat, cu acel chip de artist rebel, cosmopolit, care a venit într-un camping țărănesc, în care se ascultă muzică de nuntă, ca să impună stilul său de Bob Dylan în devenire. Oamenii se uitau, desigur, mirați la această apariție atît de neromânească, iar un grup de cetățeni normali, dezbracați până la brâu, bronzați și tatuați, care stăteau la un grătar, ne-au oprit. Unul dintre ei l-a arătat pe ”tăticul” și ne-a rugat să îi dăm chitara „să dea o cântare”. Zis și făcut.

Omul era însă timid și voia să își vadă de grătar și să ne lase să mergem în drumul nostru, dar a luat chitara la rugămințile insistente și a început să o mângâie parcă. A cântat vreo două-trei acorduri și mi-a zis așa:

„Nu te superi dacă îți umblu un pic la Sol, nu?. Și la Si, aici, mai trebuie acordată un pic.”

„Nu, normal că nu. Faceți-vă treaba” i-am răspuns. Dar nu și-a mai făcut treaba pentru că s-a intimidat de publicul prea mare și a restituit chitara posesorului său de drept. Pe măsură ce înaintam i-am amintit lui Vali:

”Industria percepție. Aia e!”

Am lansat proiectul experimental E.A.L.N.

Pana imi refac blogul prezent in intregime, am lansat un proiect pe care aveam de mult timp de gand sa il initiez: un blog vizual, experimental, dedicat desenelor mele.

Voi posta mai des aici, pe noul blog, pana il relansez pe acesta.

Il gasiti aici: Ejercito Artista de Liberacion Nacional.

Aflati mai multe despre el pe link.

Care mai e viața mea

- am lucrat pentru Coca-Cola. Copywriting plus concepție parțială. Coke Sounds – cele mai cool sunete.

- am stat la serviciu 9-10 ore pe zi. Growing up sucks! Succesul profesional are tendința sa fie invers proporțional cu cel personal. Pe bune. :)

- am văzut toată seria Star Wars. Episoadele I, II si III imi plac mult mai mult decât cele vechi. Indiferent de ce ar zice orice die-hard fan about it, mie Liam Neeson, Ewan McGregor, Natalie Portman, Hayden Christensen si Samuel L. Jackson mi se par mult mai tari decat Harrison Ford, Carrie Fisher, Mark Hamill si Alec Guiness.

Obi Wan rulz! :D Check out Wookiepedia!

- am început să ascult Stone Temple Pilots

- am primit un vinil dublu bestial (original) cu Beatles (The Singles 1962 – 1967) de la Alina

- am citit ”Jack Foster – O idee genială-cum să faci să ai idei bune” – o carte despre creativitate scrisă de un fost director de creație și profesor universitar de publicitate american (Urmează o recenzie în curând, dar până atunci, pot să spun că este o carte ”must-read”)

- mi-am luat creioane colorate si creioane cerate ca să desenez (și un tuș negru), dar nu am apucat sa fac încă mare lucru cu ele – no fucking time!

- am vorbit cu un prieten (web designer) despre viitorul meu nou blog, dar nu am avut când să detaliem ce vom face. Oricum ar fi, mai durează ceva, dar sunt sigur că voi începe școala cu un blog nou. Complet nou și regândit. :) Până atunci, o să încerc să scriu cât mai des pe aici, deși în ultimul timp nu prea am mai avut timp.

The Dark Knight – Oscar pentru Heath Ledger

The Dark Knight nu este cel mai bun film din toate timpurile. Poate nici cel mai bun film de actiune, poate nici cel mai bun film al anului. Dar este una dintre cele mai tari ecranizari dupa comics-uri si, de departe, cel mai bun film din toate seriile Batman facute vreodata.

Atmosfera intunecata, actiune pe muchie de cutit de la inceput pana la sfarsit (2 ore si jumatate), scenariu inteligent si imprevizibil, muzica antrenanta, mesaj, actori excelenti si Heath Ledger. De ce separat?

Pentru ca prestatia regretatului actor australian in rolul Joker-ului face jumatate din film si te lasa cu gura cascata, in fata unuia dintre cele mai patrunzatoare roluri de “bad guy” jucate vreodata in cinematografie. In primul rand, nu iti dai seama nicio secunda din timpul filmului ca sub machiaj ar fi Ledger sau orice alt actor. Pur si simplu crezi ca Nolan (regizorul) a prins un nebun diabolic de pe strada si l-a convins sa joace in filmul sau. Din punctul meu de vedere, Heath Ledger va castiga Oscar pentru acest rol. Se speculeaza chiar pentru rol principal, dar nu as merge atat de departe.

In fiecare secunda in care il vezi pe Ledger pe ecran te intrebi ce va face in continuare, ajungand sa simpatizezi un personaj grotesc. Trebuie sa marturisesc ca exista o scena (daca ati vazut filmul, intrebati-ma in comment care scena) cu el vorbind in care chiar m-a speriat. Pe bune. :)

P.S.: Umm… eu sunt fan Jack Nicholson, dar The Joker este rolul lui Heath Ledger. Forever!

The Dark Knight – 10/10 – A Must See! I-a placut si prietenei mele, iar ei nu ii plac filmele de actiune prea tare.

Ursii criminali vor sa cucereasca omenirea

Aceste creaturi perverse ne-au pus gand rau. Ne-au invadat orasele si ne mananca familiile, copiii si … mancarea. Ne cotrobaie in gunoaie. Gunoaiele noastre! Ne urmaresc perfizi prin toate padurile pe unde facem si noi un popas sau un gratar si vor sa ne faca felul de fiecare data cand incercam sa mergem linistiti la munte. Iata cel mai nou caz cu un urs psihopat care a ucis un biet om ce isi lua un ragaz pe o banca. Din fericire, a fost ucisa o ursoaica cu pui, dar se pare ca nu aceasta este criminalul. Vanatorii patriei ne-au asigurat insa ca vor casapi animalul de-ndata ce afla daca ursoaica ucisa era sau nu vinovata.

Mafia panda din China

Nu se intampla insa doar in Romania. Raporturi oficiale ale Guvernului Chinez arata ca nu mai putin de 10,4 milioane de chinezi au fost ucisi anul acesta de fiorosii ursi din mafia panda. Acesti ursi asiatici sunt printre cei mai diabolici dintre toti, apeland la doua modalitati criminale (ursus operandi) de a ucide oamenii:

- trasul in bambus: le insereaza victimelor bucati lungi, groase si ascutite de bambus in anus asa cum facea Vlad Tepes cu talharii in Evul Mediu

- stranutul panda: a fost descoperit recent ca stranutul unui urs panda are o compozitie chimica extrem de toxica, ce poate ucide pana la 5 oameni daca acestia se situeaza la 20 de metri de urs in momentul stranutului

Cruzimea si atrocitatile mafiei panda sunt una dintre marile probleme ale pasnicilor chinezi, acestia amenintand iremediabil ecosistemul urban din China. Capul mafiot Don Pandone (foto).

Teroristii koala ameninta Australia

Un alt loc din lume in care ursii fanatici fundamentalisti koala ameninta viata oamenilor este Australia. Aici, situatia este chiar mai grava. Zi de zi, orase precum Sydney sau Canberra sunt teatrul unor atentate sangeroase desfasurate de bandele criminale de teroristi koala. Si acestia folosesc cu precadere doua cai de a ucide nevinovatii:

- bombe cu eucalipt: separatistii koala culeg frunze si flori de eucalipt pe care le amesteca intr-o mixtura “dubioasa” (termen folosit de oficialitatile australiene) pe care o insereaza apoi in  ramuri de copac golite in interior. Acestea sunt aplicate apoi cu saliva koala pe masini, in magazine sau chiar pe pantalonii oamenilor. Liderul separatist Koala bin Eucalipten (foto).

- muci koala: si ursii koala isi folosesc nasul pentru a ucide oameni. Substantele mucoase provenite din nasul acestora sunt foarte otravitoare si un miligram poate ucide un om in 5 secunde. Koala fac bilutze de muci toxici pe care le introduc in tevi confectionate din crengi de copaci. Apoi pandesc bieti oameni rataciti prin zonele periferice ale oraselor si le sufla bilutze de muci in gat sau in glezne.

Magie maro practicata de grizzly

Se pare insa ca totul porneste de la Organizatia Globala a Ursilor Impotriva Omenirii (OGUIO). Aceasta are sediul in padurile din Statele Unite ale Americii, unde ursi grizzly diabolici intreprind ritualuri de magie maro (magie malefica practicata de ursii grizzly de mii de ani impotriva oamenilor) pentru a invinge omenirea. Unul dintre importantii conducatori ai planurilor mistice conduse din padurile americane este Urlin van Grizzler (foto). Acesta este responsabil pentru uciderea a peste 7.000 de oameni nevinovati printr-o tehnica magica denumita ursdoo. Despre aceasta vom vorbi insa alta data, cand vom demasca si conspiratia climatica pe care ne-o pregatesc cea mai groaznica specie de ursi: lorzii albi ai drogurilor – ursii polari. De asemenea, s-ar putea sa avem detalii si despre povestea ursului traficant Polaro Eschimobar.