Începe sezonul electoral de toamnă: scandalul no.1

Tocmai am dat de un subiect drăguț. Că tot îmi spunea colegul meu Dumi că sunt un cretin că mă interesază politica… dacă o analizezi ca fenomen de comunicare și nu mai judeci moral în niciun fel ce vezi acolo, perspectivele ți se schimbă radical.

E ca și cum ai urmări o emisiune pe Animal Planet. :)

Și în caz că nu ați văzut nicio emisiune despre reproducere pe Animal Planet, se pare că politica românească ne delectează cu momente de aur. Cum a scris și Zoso (de unde am aflat și eu prima oară :P), problema în sine este neinteresantă. Ce este interesant este modul în care începe campania electorală de toamnă.

Adică exact prin acest filmuleț.

Să fim serioși. Nu Ana Birchall (se pare că ar fi ea – politiciană PSD) este miza acestei manevre uneltite cu dibăcie, ci întregul PSD, dar mai ales capul care va fi sacrificat într-o eventuală dezvăluire a protagonistului posesor de obiect falic. Dacă acesta este într-adevăr Mircea Geoană (se pare că ar fi el), mă face să cred că Ilici și Năstase au jucat atât de murdar încât să îl radă pe Geoană înainte de alegeri în cel mai brutal mod posibil. Ceilalți (PNL, PD, etc) nu au de ce să i-o facă lui Geoană, că oricum e prea slab ca să strângă voturi.

Dacă nu e Geoană… Înseamnă că se trage din tabăra adversă. Rezultă că urmează focuri de răspuns. Iar dacă răspunsul va fi pe măsură, cred că ne așteaptă o stagiune de teatru interesantă în următoarele două luni. De fapt asta și aștept să văd – cum se va desfășura măcelul între ciolăniști.

Păcat că o femeie își pătează onoarea într-un mod atât de jalnic pentru o miză mai mare ca ea. Însă… probabil din moment ce apare acolo, nu cred că are ce onoare să mai piardă. :)

Master, Tropic Thunder, Leonard Cohen, Circo Aquatico, Noi

Ce am mai făcut

- am dat admiterea la master: iată prezentarea (pdf) și lucrarea în sine (doc) dacă vă interesează – „Viralitatea în comunicarea politică online”

- am lucrat la ceva care se va lansa în curând pentru un client foarte fain – eMag. „Ție ce îți mănâncă timpul?” Mai multe nu pot să vă spun. :P

- am văzut Tropic Thunder - o comedie excelentă cu Ben Stiller (regizat de el), Robert Downey Jr. (care face tot filmul), Jack Black și Tom Cruise (într-un rol extrem de diferit de restul rolurilor sale)

- am terminat de citit o carte extraordinară: „Noi” de Evgheni Zamiatin. Urmează o recenzie în curând. 

- am ascultat „noul imn” al facultății pe care am terminat-o și pot să spun că mă bucur că sunt la master. Înseamnă că mai am puțin și scap. :D Avertisment: this stuff can freak you out.

Ce urmează să fac

- sâmbătă (mâine) mă duc la Circo Aquatico Belucci :D (yey), apoi la concert la Bryan Adams (intrare liberă), iar seara la Nopțile Albe ale Bucureștiului în câteva muzee. Sper să văd Antipa – mamutul de oase noaptea trebuie sa fie foarte cool. 

- duminică mă duc la primul meu meci de fotbal american (ca spectator, desigur) – cred că o să fie foarte fun, chiar dacă nu o să înțeleg nimic. :P Urmează apoi evenimentul pe care îl aștept de vreo două săptămâni:

concertul lui Leonard Cohen. 

După 15 ani de pauză, Cohen face un prim turneu internațional și, printr-o întâmplare miraculoasă și de neînțeles, a ajuns și în România, deși sunt țări mai „cu ștaif” prin care nu trece. Și nu doar atât. Duminică, 21 septembrie, va fi ziua lui, deci cred că vom avea parte de ceva special.

- să îmi refac certificatul de naștere (cel prezent e laminat, deci anulat – poveste lungă) SFAT: Nu vă laminați actele!

- să încep masterul de campanii de relații publice și publicitate la FJSC la începutul lui octombrie. Nu știu încă rezultatul, însă sunt foarte sigur că am fost admis. :D Sunt curios dacă Răzvan Mătășel rămâne la catedră.

Despre țăranii cu 4 x 4 din București numai de bine

Doar atât:

Cât de ȚĂRĂNETE trebuie să fii ca să îți iei un 4 x 4 într-un oraș aglomerat precum București?

Cât de incompetent trebuie să fii (ca autoritate) ca să nu realizezi că în maximum 4 ani, ambulanțele nu vor mai putea ajunge nicăieri din cauza traficului?

Revin la țărănetele 4 x 4. 

- o mașină mare, pe care e greu să o parchezi și să circuli cu ea

- o mașină care consumă de rupe

- o mașină cu utilitate în spații largi (gen munte… )

- o mașină cu care ar trebui sa cari ceva – (în oraș) telefonul mobil? 

DE CE?

Pentru că:

- are ceafă lată și transpirată, lanț gros la gât și ochelari de soare, dar nu neapărat. Există și oameni „decenți” pe la un 40-45 care vor să „înscrie” sau pipițe fițoase cărora le-a luat „iubi” lor un vapor de navigat prin metropolă

- el poate: are bani, are stil, are tupeu și vine în mai multe exemplare decât niciodată

- nimeni cu vreo putere de decizie sau influență nu argumentează că așa ceva ar fi o mârlănie fără margini pentru confortul unui oraș întreg

- îl doare în p…ă. Doar e român. :)

 Deși știu că nu îmi citesc blogul, am o propunere pentru țărăneții cu 4 x 4 din București. Ce ar fi facem noi un mic test drive în afara Bucureștiului? Dar abordăm treaba avangardist. 

Voi (țărăneții 4 x 4) puneți căpățâna cu mecla în jos  pe o piatră mare, iar noi, cei care nu cunoaștem deliciile conducerii unei astfel de minuni mecanice, trecem cu mașina peste ceafa voastră, să vedem cât de lată și groasă e de fapt. Dacă supraviețuiți, căpătați titlul de „țărăneți indestructibili” și deveniți patrimoniu statal.

Dacă nu… împușcăm doi porci dintr-o lovitură. Unul de fiare, altul alcătuit doar din cefe.

Cugetari despre societate, copilarie, sine

Nu am mai scris de ceva timp un articol bun pe blog. Un articol care sa ma faca sa ma simt bine, care sa imi aminteasca de ce m-am apucat de chestia asta de prima oara: pentru ca imi placea.

Acum nu mai stiu daca imi place sa fac asta. V-am tot amenintat ca fac un blog nou si, din contra, am inceput sa scriu mai rar si mai prost aici… Am lansat un blog pentru desene si a ramas cu primele doua publicate de vreo trei saptamani.

Saptamana trecuta am lucrat in medie 10 ore pe zi. In afara de vineri, cand am stat acasa ca sa ma ocup de lucrarea de admitere la master. Munca, somn. Munca, somn. Sa fii adult in societatea capitalista e de cacat. Sa fii adult in societatea capitalista din Romania este un test de supravietuire.

Lucrez in domeniul in care mi-am dorit sa lucrez si cam fac ce imi place sa fac, insa imi dau seama ca am foarte foarte putin timp liber. Pentru mine, pentru viata mea personala, pentru lucruri cum ar fi scrisul pe blog. Senzatia de a te aseza la computer linistit, negrabit si nestresat de nimic… blogging… Imi lipseste.

Electoratul de un om

Am atatea idei de articole si atatea idei de ce as putea sa fac cu blogul incat ma uimesc pe mine cat de putin pun in practica. Sunt ca un politician care mananca cacat in perioada alegerilor. Doar ca eu sunt propriul electorat.

Imi prostesc propria persoana ca o sa aiba timp mai incolo de lucrurile pe care ii place cu adevarat sa le faca. „Acum e o perioada mai grea. Un nou HOP peste care trebuie sa trecem.” Dar mereu apare cate un hop psihologic. Mereu exista o granita care ma opreste. Un zid de care ma dau singur cu capul. Aseara, cand am terminat de adunat informatiile pentru lucrarea de master si le-am structurat (adica am terminat 80-85%) din lucrare, m-am demotivat si nu mai aveam chef sa scriu.

E o poveste care se repeta, aproape de fiecare data cand ma apuc de ceva. Imi impun singur o limita de blazare, plictis, suportabilitate sau orice altceva care sa ma faca sa ma apuc de altceva. Pe batraneste, s-ar spune ca sunt „nestatornic”.

„Un baiat cu potential”

Cred ca mai mereu am avut problema asta. Si multe altele. La 22 de ani ma simt ca un trist care isi plange de mila ca nu stie ca nu face ce trebuie, dar e obligat de situatie. Sunt un pensionar in devenire. Visele imi sunt prea inecate in sictir, oboseala, stresuri, gresturi si alte amestecuri care put. 

Pe de alta parte, am momente (rare, dar intense) in care realizez cat de frumoasa e viata pe care o am. Pentru simplul fapt ca o am. :) As vrea sa dilat cumva starile astea, insa autodisciplina nu este tocmai punctul meu forte. Desi realizez toate rahaturile astea, aplic politici de „doing something” cu foarte putine dintre ele. „E un baiat cu potential.” Un mioritic. Un fiu irositor, un risipitor de talent si alte bunatati. Whatever.

Transcedentalitatea cocalara

Exista fericire? Caci daca da, cred ca sunt destul de departe de ea. Poate voi sunteti mai aproape. Sau poate nu va puneti toate problemele astea si pur si simplu urmati ciclul mamifer la care parem a fi condamnati. Mi-ar placea si mie sa pot sa fac asa. Vad oameni pe strada impacati cu ei. Multi sunt imbecili. Oi. Carne de tun. Pentru lupi. Dar ei sunt ok cu lumea din jurul lor. Multi nu par sa isi puna prea multe intrebari. „Esti ok?” „Da, sunt foarte ok.” – dialogul-cheie al societatii noastre.

Sa te simti vinovat din motive sociale. Din cauza unor conventii fixate de grupuri sociale in  timp si spatiu, pe care simti nevoia sa le incalci. Dar nu le incalci. Stai la cutie si te „adaptezi”. Inadaptatul intelectual sau cocalar nu e prea cool pentru ca toti traim o mare fiesta in ziua de astazi. Toti bloguim, avem pareri pertinente, suntem branduri personale si reprezentam modele pentru cei din jur. 

Copiii – singura lupa catre adevar

Momentele de razvratire naturala, de detasare fata de orice fel de „sistem” sunt din ce in ce mai rare la oamenii din jurul meu. Copiii sunt misto pentru ca ei nu au reguli – nu au apucat sa le invete. De aceea sunt liberi, creativi si mult mai pertinenti in observatii logice decat adultii. Decat noi…

Copiii spun adevarul fara sa isi puna prea multe probleme. Scot in evidenta lucruri simple, logice, evidente.

„Tata are nasu mare.”

„Lu’ matusa Ani’ ii pute gura.”

„Nenea miroase a caca.” 

Copiii nu sunt concentrati in lagarele conceptuale in care traim noi zi de zi. Sub teroarea confirmarii sociale fara de care nu am putea atinge privilegii care, in majoritatea cazurilor, ne sunt inutile. Copiii nu traiesc inchisi in custi pline de preconceptii, „adevaruri sigure” si teorii de neinlaturat. Ei descopera continuu, invata mereu. Ei nu isi pun problema daca acel ceva pe care il fac acum e un „hobby”, o „pasiune” sau o „datorie”. Sau daca se petrece la „munca” sau in „timpul liber”. Ei pur si simplu actioneaza. Poate ar trebui sa imi amintesc mai des ce frumos e sa fii copil. Sa gresesti. Sa nu respecti regulile.

Mi-ar placea sa imi impun un nou motto: „incalca o regula in fiecare zi” insa mi-e frica sa nu ramana doar cuvinte goale. Mi-ar placea sa fiu copil mai des (mai sunt din cand in cand) si mi-ar placea sa cititi rahatul asta de text si sa nu simtiti ca v-ati pierdut timpul.

Joe Biden – un public speaker de o anvergura impresionanta

Joe Biden este noul candidat democrat la vicepresedintia Statelor Unite ale Americii alaturi de posibilul viitor presedinte Barack Obama. Nu stiam prea multe despre Joe Biden pana acum cateva zile, insa curiozitatea m-a facut sa ma documentez si am descoperit un om politic cu talentul actoricesc al lui Al Pacino in monoloagele sale celebre. Biden e genul de public speaker care te face sa intelegi ce inseamna puterea cuvintelor in lumea noastra. 

Un om politic care stie sa vorbeasca in public va fi mereu unul de succes, indiferent de tampeniile pe care le face. Exemple: Hitler, Fidel Castro, Basescu, etc. Nu inteleg de ce nu Joe Biden candideaza la presedentia SUA, dar probabil e o problema de demografie in ceea ce priveste puterea sa in comparatie cu cea a primului candidat afro-american la presedentia SUA.

Biden la discursul de acceptare a candidaturii la vicepresedintia SUA

Biden intr-o dezbatere in Senat despre Razboiul din Irak

 

P.S.: Romania are vreun politician-orator de talia asta? (in afara de Mister Base, desigur)

Nu toți țiganii sunt țigani

Nu toți țiganii sunt niște nesimțiți ordinari, niște mârlani infecți, niște scursuri care nu ar putea fi niciodată integrate în niciun fel de societate ”decentă”, dacă mi se permite să folosesc acest cuvânt obscen.

Nu toți țiganii put a transpirație sleită și îți zic ”dă-te, bă” și se împing în tine cînd intră în tramvai. 

Nu toți țiganii fac nuntă între blocuri de se aude pe o rază de câțiva kilometri – manele desigur. (cum ascult eu acum fără să îmi doresc asta) Asta în condițiile în care a fost un scandal similar mediatizat acum câteva săptămâni în aceeași zonă.

Nu toți țiganii au gura mare și înjură ca la ușa cortului în lipsa fărâmei de bun simț sau logică pe care ar trebui să o aibă o persoană care dorește să fie ”integrată” în societate.

Nu toți țiganii sunt zgomotoși, fără maniere, vor ce nu li se cuvine și au un tupeu fantastic.

Nu toți țiganii se duc în Spania, Italia, Germania sau Franța și violează, ucid, fură, vând droguri sau întemeiază rețele de prostituție.

Nu toți țiganii te amenință cu bătaia, te scuipă sau te amenință cu cuțitul dacă nu le dai banii TĂI.

Nu toți țiganii sunt țigani.

Decât cei:

- pe care îi văd

- de care aud

- cu care iau contact zi de zi

Nu toți. Doar cei din jurul meu. Deci nu generalizez. Se poate să am eu un ghinion fenomenal.

Am discriminat pe cineva?