Află aici și acum care este sensul vieții!
Ce faci când nu ai ce face sau pur și simplu simți nevoia să te exprimi. Scrii. Mult și prost. Și fără sens. Aberezi mângâind tastatura, în speranța că odată cu acest demers atât de natural, poate vei găsi o semnificație în șirul gândurilor care se scurg ca apa ruginită din creerul tău stătut.
Vrei să fii la o petrecere, poate. Să bei ceva, să dansezi, să bați și tu din palme și să strigi „căman evribadi”. Dar tu stai și scrii. Ca un intelectual rejectat, cu teze nenumărate de demonstrat.
Încerci să ieși din concret, din banal. Din normalitate. Încerci să te strici, să devii marginal, să fentezi sistemul socio-psiho-mentalo propriu. Adică să joci poker cu propriul creer.
Și te apuci și înșiri genul de mizerii pe care știi sigur că nu le va citi nimeni, în afară de câțiva fanatici fără preocupare și viață „socială” sau părinții tăi care sunt îngrijorați de comportamentul tău „dubios” din ultimul timp.
Sună cunoscut? Nici nu mă așteptam. Dar n-are nimic. Dacă tot a ajuns cineva pînă aici cu lectura, poate continua fără prea multe grețuri.
Utilitatea… unei burți pline cu pizza. A unui sertar plin cu bani. A unui marker negru, proaspăt, care pute a unt chimic. A degetului tău mic de la piciorul stâng. Utilitatea tuturor acestor lucruri este egală cu utilitatea întregii lumi, adică zero.
La fel ca utilitatea acestei scrieri, a lecturii sale și chiar a autoironiei care încearcă să exprime ceva profund. Chiar această atitudine de frondă postmodernă, care declamă un blazaj existențial, este inutilă. Pentru că cercul este perfect.
Cercul non-sensului.
Dar viața trebuie să aibă sens, pentru că trebuie trăită. Altfel, de ce a mai fost dată? Gândul că toate cele ce ne înconjoară ar putea fi lipsit de sens este o blasfemie, o jignire, o greșeală. Chiar de logică, nu-i așa?
Dacă nimic nu ar avea sens, care ar mai fi sensul acestui text care TOTUȘI, încearcă să demonstreze lipsa universală a sensului? Deoarece acest text are un sens: de a exprima că nimic nu are sens.
Deci iată că până și non-sensul are sens.
Deci orice are sens. Adică și viața. Sau revelația pe care o trăiești acum, spre finalul textului, după ce toate fructele ți-au fost așternute pe covorul auriu al adevărului. Prietene! Frate viețaș! Simte-te norocos că ai descoperit sensul vieții pe acest blog, fă un ppt. lacrimogen și dă-l mai departe la 10 prieteni. O să fii și tu un lider de opinie!
Dacă nu, Yahoo o să îți șteargă contul de pe ODC.

victor 14:06 p11 on noiembrie 5, 2008 Permalink
Sick
alex 14:06 p11 on noiembrie 7, 2008 Permalink
foarte stricat :)
carmen 14:06 p11 on noiembrie 17, 2008 Permalink
nice:-)
viata n-are sens.
DOOMy 14:06 p12 on decembrie 13, 2008 Permalink
Citeam “A degetului tău mic de la piciorul stâng. Utilitatea tuturor acestor lucruri este egală cu utilitatea întregii lumi, adică zero.” Si fix cand am ajuns la “zero” am stranutat. AM umplut monitorul de muci. Ce e dubios e ca au ajuns cativa si pe lentila ochelarilor. Cum, nu stiu.
Simteam nevoia sa impart asta cu tine. Mucii mei pe textul tau ne fac sa fim mai apropiati. La fel ca RATB-ul dimineata.
Faza de la sfarsit cu textul care demonstreaza inexistenta sensului a fost geniala.
Cristi C. 14:06 p12 on decembrie 17, 2008 Permalink
very very sick! Sau cum mi-ai capiat mie acum vreo doi ani neuronii, ,,Stai chill”.
palconi 14:06 p01 on ianuarie 2, 2009 Permalink
La multi ani :)